D. P. Aligica: Despre religie, cercetarea ei stiintifica si performata economica moderna

O avanpremiera editoriala, Editura Humanitas. Va intra in productie vara acesta, va fi la raft cel mai probabil in septembrie: Avutia religiilor. Economia politica a credintei si apartenentei religioase de Robert Barro si Rachel McCleary,  ambii de la Harvard. (Da: este chiar Robert Barro, marele economist, nu e confuzie, unul dintre cei mai influenti economisti ai lumii, cel cu “echivalenta Ricardo-deViti-Barro”). Am coordonat proiectul Humanitas lucrand cu Teodora Nichita si Victoria Deliu, ambele de la Universitatea Bucuresti.

Este o introducere in unul dintre cele mai remarcabile, importante si fascinante domenii de cercetare sociala: relatia dintre religie, comportamentul uman si performata economica, o tema perena care defineste ca un fir rosu evolutia stiintelor sociale moderne. Barro si McCleary ofera ceea ce cred ca este cea mai concisa, penetranta si informativa introducere in evolutiile din ultimele decenii in acest domeniu. Sunt evolutii definite de doua elemente: 1. Folosirea noilor instrumente –aparat teoretic si analitic- derivate din stiinta economica. 2. Utilizarea unor date si abordari de factura  statistica si econometrica pentru a testa sau stabili parametrii empirici ai fenomenelor studiate.

Cartea pur si simplu face un tur de forta si pune la dispozitia cititorului neinitiat cam tot ceea ce s-a facut si s-a publicat relevant in domeniu in ultimele decenii.

Rezultatele pot suna socant pentru cititorul care functioneaza in universul mediatic propagandistic curent, dominat de naratiuni de factura ideologica ce sunt prezentate ca fiind “stiintifice”, adica in aliniament cu “spiritul stiintific al vremurilor”, calibrat politic corect. Va constata cum cercetarile oneste arata cu totul altfel si dau cu totul alte ipoteze si rezultate decat cele vehiculate pe canalele de propaganda oficiala si in cercurile academice in care “activismul” si “studiile” opereaza sub pretext academic.

Socul va fi asadar destul de mare in momentul in care, pe masura ce inainteaza in substanta cartii, cititorul realizeaza cat de atent si cat de clar si bun simt si transparent sunt operationalizate studiile in cauza din punct de vedere metodologic si tehnic. Dar socul va fi imens cand acest prezumptiv cititor de buna credinta – prizonier al unei viziuni presetate de o propaganda ce se prezinta drept stiinta- va ajunge sa descopere rezultatele unor asfel de studii. Sa repetam, studii de natura statistica si econometrica:

Sa dam un exemplu. Ce spun autorii:

“Am ajuns la concluzia că, totuși, credințele religioase – îndeosebi cele în rai și iad – continuă să influențeze și să potențeze creșterea economică. Mai exact, am observat cum credințele religioase, mai degrabă decât apartenența activă religioasă (măsurată prin participarea la slujbe si cult), reprezintă factorul determinant în acest sens privind creșterea economică. Putem spune că prin acest studiu am devenit mai weberieni decât Weber însuși, din moment ce el nu ar fi anticipat aceste rezultate, obținute în urma analizei datelor din secolele XX și XXI.”

Ce spun, mai precis, autorii? Daca operationalizam religia ca (a) sistem de credinte sau ca (b) sistem de practici si apartenenta sociala si apoi corelem cu (c) o masura sau alta de performata economica, se dovedeste că, totuși, „credințele religioase – îndeosebi cele în rai și iad – continuă să influențeze și să potențeze creșterea economică intr-o masura mai mare decat simpla afiliere sau participare social-cultica”.

In trecut (lasand la o parte fanaticii antireligiosi care isi preambaleaza concluzii gata stabilite in retorici analitice) se credea de catre cercetatorii seriosi ca factorul cheie este (b) practici si apartenenta sociala, de obicei operationalizate statistic prin conceptul de „capital social” sau cel de „incredere”. Iata insa ca cel putin la acesta ora, cu datele si analizele la zi, lucrurile par sa incline mai mult in directia celuilalt lant cauzal, cel care face direct din credinte si doctrina factorul cheie…

Sa dam cuvantul autorilor:

„Dacă creșterea economică este încurajată de credințele religioase, mai degrabă decât de apartenența participativă, atunci cea din urmă poate fi productivă doar atunci când contribuția sa la intensificarea credințelor depășește utilizarea resurselor pe care le utilizează făcându-le indispensabile unor utilizări alternative (timpul petrecut la activitățile religioase și la rugăciunea personală și fondurile alocate lăcașurilor de cult și clerului). Capitalul social al religiei (slujbe, ritualuri, educația religioasă) este util, din această perspectivă, doar în măsura în care insuflă și consolidează credințele religioase”.

Atfel spus, pe aceasta linie de analiza identificam si o modalitate de a intelege, practic, operational care sunt implicatiile observatiilor de mai sus:

„Rezultatele noastre arată că, dată fiind o credință religioasă, cu cât sunt alocate mai multe resurse religiei formale –ritual, cult, socializare etc- , cu atât este mai probabil ca sectorul religios să fie mai puțin productiv. Mai precis, observațiile noastre sunt în dezacord cu punctul de vedere conform căruia religia este doar una dintre nenumăratele modalități de a genera capital social. De fapt acesta din urmă este adevăratul factor-cheie în dezvoltarea economică.”

Cercetarile reflectate in carte reformuleaza astfel o tema clasica: continutul concret, doctrinal, ideile sau viziunile in care cred oamenii, conteaza. Continutul doctrinar poate face diferenta/e. Asta vine cumva impotriva teoriilor functionaliste care spun ca oamenii cred oricum in ceva – e in natura lor sa creda- si ca ce e important sa aiba ceva, orice, in care sa creda (ca este marxism, ecologism, samanism, progresism, satanism, comunism etc.) functia psiho-sociala conteaza, nu continutul doctrinal…

Dar cercetarile mai spun ceva, un mesaj mai degraba pentru liderii religiosi, un semnal de alarma: Investitia in infrastructura, cult, participare si socializare este viabila numai pana la un anumit punct. Dincolo de acest tip de investitie religioasa, daca nu are loc o revitalizare in continutul concret, doctrinar al credintei, daca nu are loc o constanta reintarire si recalibrare a aspectului de substanta doctrinara a acesteia, impactul religiosului si religiozitatii va ramane anemic sau nevalorificat asa cum s-ar dori…

Ceea ce am prezentat mai sus este doar una dintre liniile de analiza ale cartii. Cititorul va avea ocazia sa descopere si alte teme si sa aiba si alte surprize similare….

Sunt conculziile si rezultate respective contestabile? Absolut. Abordarea stiintifica este deschisa,  gata oricand sa isi revizuiasca concluziile, asumptiile si metoda… Dar este o abordare onesta si competenta tehnic. Si intr-o lume in care cenzura ideologica, propaganda si abuzul intelectual sunt regula, nu exceptia, este important sa ne luam ca repere abordari care poate ca nu ne convin in concluzii si implicatii dar care au cel putin garantia onestitatii intelectuale…