D. P. Aligica: Neototalitarianismul contemporan vizeaza libertatea de expresie; in absenta ei, votarea nu-i incurca si va fi mentinuta…

Democratia, ca formula de organizare politica, depinde mai mult decat orice alt sistem politic de buna gestionare, circulatie, analiza si evaluare a informatiei. De ce? Pentru ca spre deosebire de sistemele in care decizia politica se restrange la nivelul unor grupuri sau persoane de la varful ierarhiei sociale, in democratie fiecare votant, de sus pana jos, este implicit si explicit un decident. Iar decidentul trebuie sa aiba acces la informatie. Ne gandim la “ democratie”, ne gandim la “vot”, la insumarea deciziei politice luate de fiecare cetatean in parte. Iar votul este expresia unei combinatii de informatie si analiza bazata pe confruntate in dezbatere ce apoi se concretizeaza in preferintele fiecarui alegator.

Asadar in democratie, dezbaterea, deliberarea, analiza si evaluare publica a informatiilor, ideilor, propunerilor si pozitiilor relevante pentru decizia colectiva este esentiala. Nu e o chestiune optionala. Este fundamentala democratiei exact in aceeasi masura in care este si votul. Democratia are -ca sa fim expliciti-  doua dimensiuni, doua paliere de functionare:

1. Pe de o parte un sistem democratic presupune o functie de formare a opiniilor si preferintelor cetatenilor: asa numita democratie deliberativa. (Deliberativa pentru ca se considera ca opiniile si preferinte intr-o democratie functionala trebuie sa se formeze pe baza de discutie, dezbatere, deliberare si dialog public – transparent, deschis).

2. Pe de alta parte un sistem democratic presupune o functie de transformare a acestor opinii si preferinte individule, pe calea votului, in decizie publica: asa numita democratie agregativa (Agregativa pentru ca prin vot se comaseaza, insumeaza, agrega mii si milioane de preferinte si opinii personale diverse si de cele mai multe ori contradictorii, intr-un singur output decizional).

Deci doua functii mari si late: (1) formarea libera si informata a opiniilor si preferintelor si (2) convertirea sumei acestor preferinte in vectori de decizie colectiva. Fiecare functie este operationalizata si exercitata prin anumite mecanisme si structuri institutionale specifice. (Votul e unul dintre aceste mecanisme. Important, central dar nu singurul).

De ce insistam pe aceasta chestiune? Pentru ca pe cat este de importanta, pe atat de putin inteleasa este. De modul in care functioneaza ansamblul acestor doua tipuri de mecanisme si institutii depinde calitatea democratiei unei tari. E simplu. O masina cu doua motoare. Motoarele sunt gripate, blocate, dau rateuri: atunci masina nu merge.

Dat fiind ca mecanismul aggregativ si patologiile sale electorale sunt mult mai bine cunoscute si vizibile, e bine sa reamintim mereu si mereu acest aspect legat de functia deliberativa in care dezbaterea publica este esentiala. Sa spunem mereu si mereu: In democratie, dezbaterea, deliberarea, analiza si evaluarea libera publica a ideilor, propunerilor si pozitiilor relevante pentru decizia colectiva este esentiala. Nu e o chestiune optionala. Circulatia informatiei si a opiniilor este fundamentala democratiei, exact in aceeasi masura in care este si votul.

Pentru asta insa este nevoie ca sa existe ceva numit “libertatea de expresie”, trebuie ca cetatenii sa poata sa isi exprime liber opiniile iar aceste opinii sa poata sa fie circulate, discutate, dezbatute. In momentul in care avem canalele de comunicare, de exemplu liniile de telefon, urmarite, ascultate, monitorizate iar continutul a ceea ce oamenii comunica pe aceste linii de telefon este evaluat si penalizat din perspectiva unor dogme ale autoritatilor publice sau ad-hoc constituite, libertatea de expresie e restransa. Democratia e restransa si ea pe masura. Nu se incalca doar o libertate sau un drept fundamental, se submineaza in acelasi timp esenta mecanismului democratiei.

La fel: Cand editurile cenzureaza cartile si autorii, cand mass media manipuleaza informatia subminand dezbaterea publica a veridicitatii si seminificatiei informatiei, cand se anunta interdictii si excomunicari impotriva celor ce indraznesc sa exprime puncte de vedere neagreate de autoritati sau de pluralitati constituite in corpuri sociale transformate in hoarde virtuale menite sa sufoce libertatea cuvantului, nu se incalca doar o libertate sau un drept fundamental, se submineaza in acelasi timp esenta mecanismului democratiei.

Este bine sa nu uitam niciodata, in ceea ce va urma de acum inainte, urmatorul lucru: Votul in absenta libertatii de expresie, votul in prezenta cenzurii si presiunii informationale manipulatorii asupra cetatenilor este un vot viciat. In general, cand libertatea de expresie este atacata, nu e vorba doar de un principliu liberal sub asediu, este vorba de insasi subminarea mecanismului central deliberativ al sistemului democratic. Prin implicatie cauzala,  mecanismul central agregativ al sistemului democratic este si el incapacitat.

Este important sa reamintim mereu si mereu: Ideea ca votul este cel ce defineste democratia este naiva si incompleta. Pana la urma si in comunismul totalitar clasic se vota. Nu exista niciun motiv sa credem ca neototalitarianismul contemporan se va dispensa de simulacrul votului…

Atacul neototalitarianismul si al sustinatorilor sai din mass media, universitati si spatiul public este la adresa democratiei deliberative si a libertatii de expresie. Nu chestioneaza votul si principiile agregative. Din contra. Ei inteleg foarte bine ca fara libertatea expresiei si informatiei, votul, actul de a vota, este o simpla forma fara fond, o gluma intr-o farsa politico-ideologica in care deznodamantul este predeterminat…