D. P. Aligica. Nu ii mai aparati, nu merita. Corporatii, investitori, manageri, capitalisti, “cetateni corporati responsabili social” samd. Ei sunt de fapt principalii (i)responsabili

Nimeni –persoana sau platforma serioasa si responsabila– NU ar trebui, cred eu, sa se alinieze in aceste momente corului celor care deplang, fac apologia sau vehiculeaza retorica si sabloane in favoarea corporatiilor, corporatistilor, investitorilor, asociatiilor si in general clasei sau paturii sociale capitalist-corporatiste implicata in aceasta poveste sordida. Desigur ar trebui sa fim pregatiti sa alimentam si gazduim o dezbatere serioasa despre actuala situatie de criza –cauze, responsabilitati si solutii. Sa subliniem:  dezbatere serioasa, nu un tipat isteric sau un baraj de propaganda.

Da: Romania e o victima.

NU: corporatiile, corporatistii, investitorii, capitalistii etc, intreaga clasa in cauza, NU sunt o victima. Ei sunt cauza ultima a acestor evolutii iar daca nu sunt cauza, atunci sunt, in cel mai fericit caz, complici.

Aceasta poveste NU a izbucnit acum, asa, din senin, dintr-un moft sau un accident. In fapt, abia acum vedem, in sfarsit, iesite in plina lumina roadele  care dospesc de multa vreme in viata publica, politica, economica, sociala si in opinia publica romaneasca. Vedem rezultatul a ani si ani de operare a unui trend structural consolidat adanc in societatea romaneasca.

Motivul pentru care trebuie manifestata reticienta in a face apologia acestei intregi clase pe care o vedem azi agitandu-se defazat prin reprezentatii si asociatiile sale, este asadar simplu: principalii responsabili pentru actuala situatie in viata publica, sociala, politica si iata, acum economica, a acestei tari sunt chiar ei. Acest trend este opera mintii, constiintei politice, constiintei civice si inteligentei lor strategice. Si da, sa scriem asta apasat: nu doar a modului in care au inteles sa fie cetateni ai sistemului politic romanesc ci si pe linie profesionala, a modului in care au inteles ideea atat de cool si de lucrativa de responsabilitate sociala corporata. Si mai precis: a modului in care urma sa se operationalizeze in contextul romanesc acest surogat sablonard de constiinta morala si civica, pus in cutii prefabricate si livrate de la Centru, certificate si avizate cu stampila Corecta, pentru uzul corporatiilor, departamentelor de profil si propagandei lor strategice.

Aceasta clasa de investitori, manageri, capitalisti, corporati si decision makers, shakers and breakers care (se preface ca) se da de ceasul mortii (”Vai, ce a lovit economia Romaniei! Vai!  Cum este posibil?!”) este asadar purtatoarea principalei responsabilitati. Lista de motive pentru care aceasta responsabilitate este incontestabila si demonstrabila cu evidenta empirica covarsitoare. Acesta lista este punctul de plecare al oricarei discutii serioase privind actuala sitiuatie. O putem produce oricand, comme d’habitude, pro bono, free of charge, gratis, pentru uzul departamentelor de corporate social repsonsibility si conducerii superioare de corporatie, asociatie si de fond. Iar daca tot este sa gandim sablonard, in meme, scheme si imagini livrate de la Centru, via –if possible, Hollywood- sa le raspundem pe loc, pe limba si in registrul intelectual adecvate, celor care ridica nedumeriti si increduli din umeri citind cele de mai sus si gandind: “Cine, noi? Cound’t be!”.

Sa le raspundem:

Ce se zice la Spiderman?! Sa luam aminte: “With great power comes great responsibility.” [Traveling vertical, muzica pe fundal care subliniaza in mod corporat convergenta intre intelect si emotie in aceasta “very powerful scene”]. Iar daca ceea ce gestionati voi este atat de essential si important pentru bunul mers al economiei si societatii romanesti precum pretindeti acum, atunci puterea si influenta si responsabilitatea voastra pentru ce s-a intamplat si se intampla in acesta tara au fost si sunt imense. Ce ati facut pana azi cu acesta putere si aceasta responsabilite de ati ajuns si ne-ati adus aici?!

In ceea ce ne priveste pe noi, ceilalti, cititori si cetateni obisnuiti, e vremea unui adevarat mesaj optimist: Nu aveti grija. Ce e val ca valul trece. Deja in birourile corporate si agenturile investitorilor s-au scos la bataie posterele alea motivationale, frumoase, mari, cu un far superb lovit de un val imens, in furtuna. Si sub el scrie caligrafic un cuvant, dar nu e un cuvant, e mai mult, e un principiu, un  mod de a fi in lume, o virtute, o valoare, o categorie de la CV, poate chiar mai mult, un adevarat item listat la corporate mission statement: “Determination”. Sau “Resilience”.

Depinde de afis, in conformitate cu bugetul aprobat pentru achizitionarea acestei categorii de consumabile.