D.P. Aligica: Problema este mai profunda decat incompetenta manageriala sau deprofesionalizarea

De fiecare data cand are loc un eveniment neplacut sau scandalos cu rezonante publice, se insista pe chestiuni de profesionism, specializare, competenta si seriozitate profesionala. Si evident, pe incompetenta, coruptie, iresponabilitate si pe sursele lor etc etc etc. Si asta nu este nejustificat.

Doar ca aspectele de competenta profesionala si de responsabilitate publica sunt  doar un element –si probabil nu cel mai profund- al problemei. Ar trebui poate sa dam mai mare atentie si unui fenomen pe care il urmarim in evolutia sa rapida de ani buni: Colapsul generalizat al standardelor – de comportament social, educationale, intelectuale, culturale, mediatice, artistice etc. De aici, degradarea in restul sistemului -politic, moral, professional, public si colectiv- vine de la sine.

Fenomenele acestea vizibile public pleaca din adanc: Un colaps al ideii, idealului, modelului de oameni educati si civilizati, care reprezinta si mentin niste standarde sociale, comportamentale si educationale, la care care restul societatii se raporteaza si pe care incearca sa le emuleze. Asa s-au creat si mentinut societatile moderne, civilizate. Asa s-a creat Romania moderna. Asa ca probabil ca diagnosticul situatiei Romaniei la aceasta ora este mult mai profund decat incompetenta manageriala sau deprofesionalizarea. Acestea din urma se manifesta si au efecte dezastruaose pentru ca exista un mediu propice lor: Prabusirea generalizata a standardelor sociale, comportamentale si civilizationale elementare…

Asa ceva nu exista in comunism. Parintii si bunicii generatiei noastre au stiut sa le mentina vii pana tarziu, in anii 80 si chiar si dupa…Statul si guvernul aveau politica lor. Societatea, prin parintii, bunicii si familiile noaste: alta.

Noi –in postcomunism- am confundat liberalizarea si democratizarea cu Marea Relaxare a Standardelor Civilizationale. Este drept: ne-au ajutat mult in acesta privinta si evolutiile din Occident. Si da, intr-adevar: intre cultura sau antropologia barbarului corect politic si cea a mitocanului manelist exista o dialectica si o relatie de cauzalitate- dar pana la urma e usor sa dam vina pe altii… Sa incepem de la noi insine si responsabilitatea noastra.

Ce e de facut? Ce e de facut in conditiile in care principalele institutii care ar trebui sa se ocupe de mentinerea standardelor si de educatia intru civilizatie si civilitate sunt fie inoperante, fie si mai rau,  actioneaza exact pe invers: intru distrugerea standardelor? E o chestiune practica si concreta de care depinde totul.

Este clar ca politizarea si invocarea “bunei guvernante” si alte mantre si posturi si poze occidentale nu ajuta – cu atat mai mult cu cat vedem cum standardele de meritocratie si profesionalism sunt distruse sub ochii nostri, odata cu standardele sociale si comportamentale civilizationale occidentale traditionale. Masura in care spatiul de limba romana va avea un nivel de cultura si civilizatie respirabil in viitor, masura in care acest spatiu antropologic va reusi sa mentina un anumit nivel de civilizatie, cu toate implicatiile legate de calitatea vietii si functionarea institutiilor, depinde de modul cum generatia actuala -vie si in putere- raspunde la provocare. Prin noi insine.

Nu e vorba aici de mistica nationala sau mesianism cultural national. E vorba de elemente simple de civilizatie conform unor standarde elementare. Nici macar de excelenta ci elementare: de convietuire, de comportament social, de igena intelectuala, de decenta atitudinala si de minima alfabetizare culturala.

Este o provocare imensa. Si sa o repetam: Toate discutiile despre manageri, politicieni, responsabilitati institutionale, “buna guvernanta”, “experti” si “autoritati publice” sunt apa de ploaie cand esafodajul pe care acestea ar trebui sa se sprijine si inalte este in descompunere sau inexistent.