Motto: “In viitor fiecare va fi cercetator pentru 15 minute”. Andy Warhol
Suntem acum la faza pe cercetatori. Cercetatorul 1 si Cercetatorul 2. Si pentru ca toata chestiunea sa fie si mai spectaculoasa, unul dintre Cercetatori, un adevarat standard intelectual al exprimarii academice, competentei analitice si probitatii profesionale, este si fost favorit la titlul suprem de leader al GDS… De unde -ca lucrurile sa fie si mai frumoase- se pare ca nu a fost dat afara, ci a demisionat el de buna voie… Si asta este doar inceputul…
Cine contabilizeaza -pe drept sau nedrept- toata povestea asta? USR si GDS. USR, poate pe nedrept. GDS, meritat. Optiunea explicita si publica pentru trogloditism si lipsa de discernamant nu este totusi o chestiune ce poate fi pur si simplu trecuta cu vederea, o bizarerie pe care se presupune ca ar trebui sa ne facem ca nu o vedem. Pur si simplu, vrem sau nu vrem, ne sare cu agresivitate in ochi…
Realitatea este insa ca nu doar USL si GDS au acum agatate de coada tinicheaua Cercetatorilor 1 si 2. Toti cei care intr-un fel sau altul suntem asociati cu ideea de cercetare academica, cu ideea de specializare in domeniul cercetarii, suntem acum obligati sa ne delimitam. Maine, poimaine venim iar sa solicitam guvernantilor -oricare ar fi ei- “cresterea fondurilor pentru cercetare’, pentru ca cercetarea “este unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei” si aia si aialata si da-i si explica si justifica in fata opiniei publice si guvernantilor cum e cu cercetarea….
Si sa vezi atunci explicatii in lumina reticientei sau indiferentei opiniei publice. Sa ne vezi perorand: ca “Cercetatorii 1 si 2” nu sunt de fapt cercetatori in sensul tehnic-adecvat, ca ei si “cercetarile” lor nu au reprezentativitate in relatia cu comunitatea academica si de investigatie stiintifica si istorica din Romania si ca de fapt este o neintelegere. Ca nu trebuie formata o opinie despre domeniu din niste iesiri publice stridente ale unuia si altuia, aflati in campanii de auto-promovare oportunista, folosind fara scrupule titulatura de “cercetator”… etc etc.
Dar lasand la o parte aceast scenariu, mai mult ironic, legat de justificarea publica si bugetara a cercetarii, fapt este ca trebuie spus ferm si clar independent de orice consideratii instrumentale urmatorul lucru: Exista o limita de bun simt, de probitate profesionala, de atitudine, de limbaj, de conduita publica, de pura si simpla umanitate elementara. Iar aceasta limita a fost nu depasita, ci a fost calcata in picioare fara scrupule si fara rusine in cazul de fata.
Si hai sa fim seriosi: A sfida normele comunitare sau sociale in numele stiintei, ratiunii, adevarului, a inventiei si noului este un lucru. Si poate ca in numele celor de mai sus, uneori oamenii accepta pana la un anumit punct sfidarea la adresa bun simtului si traditiei morale si comportamentale din partea oamenilor de stiinta geniali si/sau antisociali, mai autisti si mofluzi…. Dar ideea ca in cazul de fata avem ca justificare niste adevaruri noi, niste revelatii stiintifice si descoperiri si contributii aduse de cei doi aventurieri lipsiti de discernamant si bun simt, este ridicola.
Da, indivizii in cauza au toata libertatea sa debiteze oricate stupiditati, obraznicii, sofisme si inanitati doresc. Traim inca intr-un regim care cel putin teoretic recunoaste acest drept al expresiei libere. Dar sa le luam apararea in numele libertatii cercetarii academice si ideii de contributie stiintifica sau istorica este un abuz si o eroare. Sa le aparam asadar dreptul de a se exprima dincolo de limitele bunului simt sau ale standardelor judecatii istorice profesionale. Dar sa nu aparam nesimtirea, sofistica si malpraxisul ce decurge din combinatia dintre ele.