D. P. Aligica: Sa ne amintim totusi ca o discutie publica la obiect in campania electorala a fost imposibila

July 18th, 2019 [ Marginalia ] Debate, Politică comments

Este cazul sa ne amintim totusi ca fost imposibil sa avem o discutie publica in campania electorala recenta fie pe teme legate de politica si problemele si pozitionarea europeana –care era totusi tema acelor alegeri- fie pe tema continutului si oportunitatii masurilor referendare utlilizate conjunctural si fara finalitate institutionala precisa. A fost sufocata orice posibilitate de dialog.

Poate ca atmosfera de isterie publica a fost justificata ca tactica politica: Crearea unei false impresii publice de unda de soc politic (cand in realitate nimic in structura reala a alocarii de putere parlamentare si partinice nu se schimbse in urma alegerilor) a servit unor miscari de culise ce au dus la niste decapitari si reasezari in interiorul fortelor de la varful actualului regim. Am acceptat asta cu totii ca raul cel mai mic.

Problema este ca se pare ca nu mai revenim la normal.

E greu sa ne facem ca nu observam ca acelasi voci care au creat si intretinut o isterie electorala insuportabila, amplificand degringolada din viata publica romanesca, sunt evident acum in prima linie agitand si sporind si mai tare confuzia, intretinand o atmosfera de tensiune continua, amestecand standarde si distorisonad fapte, alimentand confuzii, facand imposibila orice clarificare doctrinara, asumandu-si roluri si expertize pentru care nimeni nu i-a calificat vreodata, interpunadu-se pe fluxurile de stiri si comentariu cu o insistenta si ubicuitate aproape patologice.

Fie ca sunt direct legati de partide politice prin fire institutionale niciodata clar precizate care sa poata acorda responsabilitate institutionala, fie ca sunt “formatori de opinie” mai mult sau mai putin autodesemnati, acesti vectori de verbiaj public si pseudo-autoritate epistemica par sa opereze intr-o singura directie: crearea unei confuzii maxime si distrugerea oricarei legitimitati si autoritati epistemice in societatea romaneasca.

Dat fiind ca structura de autoritate epistemica in orice societate este in buna masura bazata pe Universitati si specializarea in diviziunea intelectuala muncii in interiorul acestora, nu este de mirare ca acesti noi guru ai spatiului public se considera in competitie cu spatiul academic, nepierzand prilej ca sa isi afirme superioritatea in raport cu acesta.

Cine mai are nevoie de specializare si organizare intelectuala si disciplinare academica a cunoasterii si dezbaterii publice cand ii avem de EI, chiar EI, in mijlocul nostru?!!

Este o situatie careia mediul universitar trebuie sa ii raspunda cumva. Sigur, este o problema nu doar romaneasca, ci una generala, amplificata de catastrofala revolutie ratata a retelelor sociale. Dar fiecare cultura trebuie sa isi gasesca solutiile in contextul propriu. Nu putem astepta rezolvare magica a problemei de la altii… Altii au probleme la fel de mari -daca nu mai mari- in acest sens…