D. P. Aligica. Sa reamintim miza; pentru ca oamenii acestia vorbesc mult dar habar nu au ce spun…

Este un moment bun sa reamintim miza: Cand oamenii (inclusiv cei “de dreapta” )  vorbesc despre capitalism si liberalism ca despre ceva cu bogatasi, burghezi, masini, bani, conturi bancare, proprietati imobiliare etc., nu fac decat sa repete niste mantre de secol 19 -nici macar de secol 20- inadecvate si perimate, dupa orice standard intelectual decent si onest. E bine de stiut: Vorbesc mult, pretind ca stiu, sunt agresivi si autosuficienti dar habar nu au ce spun.

Toata povestea despre economia de piata, capitalism, dreapta etc. nu este despre bani, avutie, clase sociale, iahturi, vile, conturi bancare, succes etc.. Este inainte de orice despre un lucru major si absolut remarcabil in isoria umanitatii: despre ordinea sociala a libertatii. Despre idealul ei.

O ordine sociala in care oamenii sunt liberi sa-si urmeze planurile si inclinatiile si in masura in care ceilalti din jur gasesc ca e de interes sa le sustina, le sustin. Altfel: tolerezi. Traiesti si ii lasi si pe altii sa traiasca. Coexisti. Nimeni nu te obliga sa sponsorizezi ceea ce nu pretuiesti. Iti place ceva, te bucuri de acel ceva daca e la liber, eventual faci o oferta in bani daca e contra-cost. Nu iti place. Tolerezi. Mergi mai departe.

Fiecare ofera ceva semenilor (un produs, un serviciu, o iluzie) si semenii decid liberi daca ceea ce are de oferit merita sa fie sponsorizat sau nu. Asta e piata libera. E un sistem generalizat de schimb reciproc intre oameni liberi. Ai ceva de oferit – munca, idei, vise, satisfactia unor orgolii, poezie etc. – si gasesti pe cineva care e interesat in oferta, oricat de nevaloroasa ar parea altora: asta e tot. Sunteti liberi sa faceti tranzactia. Nu gasesti: e problema ta. Probabil ar trebui sa oferi altceva semenilor. Ceva care va fi mai pretuit decat actuala ta oferta.

Acum, ca se intampla ca unii ofera lucruri, servicii, iluzii pe care multi le pretuiesc ca atare si sunt gata sa le plateasca cu bani buni, e o externalitate a sistemului. De aici bogatia. In ordinea ideala a acestui sistem, in acest sistem bogatia vine dintr-un singur lucru: oferi ceva ce atii vor.

Nu din faptul ca esti la pupitrul de control al statului. Nu din faptul ca ai mana bagata in sistemul de redistributie al statului. Nu din faptul ca esti asociat cu aparatul administrativ si poti extrage rente din asta. Si nicidecum nu vine din faptul ca abuzezi de o pozitie de monopol in sistem. Nu. Avutia vine dintr-un singur lucru: ai oferit ceva si ai gasit oameni care sunt foarte interesati in ceea ce oferi, iar oamenii au libertatea de a alege intre oferte concurente. Iar sistemul lasa libertate de intrare in arena competitiei pentru oricine vrea sa faca o contra-oferta.

Pe scurt: sistemul libertatii nu este neparat despre bogatie desi “intamplarea” face ca este cel mai mare creator de avutie din istorie. Sistemul este despre oameni liberi si responsabili, interactionand intre ei liberi printr-un cadru institutional care creeaza si recunoaste valoare sociala si economica, in conformitate cu ce crede fiecare individ liber, nu autoritatile sau guvernantii. Din aceste interactiuni rezulta avutia generala. Fiecare om cauta sa fie util celorlalti. Asa se produce valoare si “crestere economica”.

Asadar: fiecare om cauta sa fie util celorlalti. Sau nu. E liber sa faca ce vrea. Atat. E bine sa ne amintim asta mereu si mereu. Ordinea sociala clasic-liberala nu este despre bogatasi, burghezi, masini, bani, succes in viata. Este despre un tip unic de sistem social in care Statul este un garant al ordinii sociale a libertatii bazate pe schimbul reciproc voluntar de bunuri si servicii intre oameni. Oameni convietuiesc, coexista in toleranta si sunt lasati in pace sa isi vada de viata si treburile lor. E un sistem al toleratiei reciproce si relatiilor voluntare de schimb si de convietuire. Atat.