Citind Regulamentul și Anexele în vederea achiziției publice de artă contemporană, antrepriză ce a intrat în sarcina MNAC, ne dăm seama că asistăm la o mare farsă națională!
În vederea achiziției publice de artă contemporană, MNAC a stabilit următoarele criterii de calificare și de selecție:
„1. Anvergura artistului: 20 puncte
2. Semnificația artistului pentru istoria, teoria și critica de artă: 15 puncte
3. Apartenența la sau reprezentarea unui grup subreprezentat / fenomen alternativ: 10 puncte
4. Calitatea artistică a lucrării / lucrărilor: 25 puncte
5. Raportarea la Colecția MNAC / completarea imaginii despre practica (relevantă) a artistului și despre istoria artei contemporane în România: 30 puncte”
Foarte ciudat, în anexele ce trebuie completate se cere descrierea lucrării, să se prezinte expozițiile și proiectele curatoriale în care a participat și de ce consideră artistul (culmea!) că aceasta ar fi potrivită pentru colecția MNAC sau pentru Centrul de cercetare Oroveanu.
Apelul zice asa : „Artiștii sunt invitați să privească la istoriile lor personale și să propună lucrări care evidențiază procesele, căutările de sine petrecute în interioritatea și intimitatea atelierului”, așadar te-ai gândi că asta s-ar încadra la criteriul Raportarea la Colecția MNAC, unde de bine, de rău, sunt 30 de puncte. Dar… vedem mai departe că nici măcar aici n-avem spirit de anticipație, căci avem următoarea detaliere, tot în regulament:
”5. Raportarea la Colecția MNAC
– Artist reprezentativ pentru cultura vizuală contemporană, pentru o generație / grupare / fenomen artistic etc.
– Artist subreprezentat în colecție, a cărui operă prezintă o succesiune de etape reprezentative”
Anvergura artistului, semnificația artistului pentru…., sunt sinonime absolute si rămân la atitudinea juriului să decidă cât de mici sau de mari sunt, în funcție de reperele lor personale. A avea expoziții oriunde altundeva decât în spațiile și în cadrul manifestărilor agreate de ei este egal cu zero. Vorbesc în mod repetat în criteriile extinse despre „ecoul semnificativ în presa de specialitate”- unde adică, în revista Arta!?, în Observatorul Cultural, la emisiunea Dariei Ghiu sau în incantațiile de neoprit ale lui taică-su?
Ai zice că rămâne o șansă cu calitatea artistică a lucrării, dar iacătă o nouă dezamăgire, căci în ce constă aceasta:
”- Calitatea conceptuală, autenticitatea discursului, după caz
– Calitatea formală
– Calitatea/originalitatea execuției tehnice, starea de conservare declarată, materialele utilizate (gradul de fragilitate/perisabilitate/ efemeritate), după caz”
Colac peste pupuză, totul trebuie completat atât în română, cât și în engleză (pare-se că din pricina formației internaționale a juriului de achiziție).
După ce am trecut conștiincios prin regulament și prin anexe, mi-am dat seama că tot demersul astă este de fapt o șaradă nesimțită, prost camuflată în spatele unor înșiruiri pleonoastice de cuvinte și de idei ambigue, în urma căreia vor primi ceva bani unii artiști pe care establishment-ul MNAC&Co îi agrează și îi promovează, iar ceilalți artiști, outsiderii fenomenului artei contemporane așa cum o văd aștia, cei care nu sunt relevanți pentru viziunea lor absolută, vor rămâne evident fără nici un ajutor financiar (căci despre asta era parcă inițial vorba).
Ori au scris regulamentul într-o manieră dadaistă, extrăgând fraze aiurea dintr-un joben, și au creat un performance național, demn de propria-i achiziție, ori n-au mai știut cum să se mai ascundă în spatele retoricii de lemn pentru a-și face, într-un sfârșit, bine-cunoscutul joc intern, propagandistic și discreționar.
p.s: un loc sigur de unde aș lua totuși ceva puncte ar fi la partea cu grupurile discriminate („- face parte din, sau lucrează pentru, un grup/a comunitate subreprezentate (în istoriografie, în spațiul cultural împărtășit de publicul larg) sau marginalizate social”), că doar femeile acolo sunt băgate automat, dar în ceea ce mă privește, și le pot băga exact undeva, de unde să le scoată în semn de apreciere la următoarea cântare a/demi/transgender- non-binară și fluidă.
p.p.s: se pare că au extins termentul de depunere a dosarelor până pe 30 septembrie, probabil din lipsă de oferte, lucru care mă face totuși să fiu optimistă și să cred că lumea începe să se trezească și să vadă programul ăsta exact așa cum e: o mare farsă!