Dalina Bădescu. Harta și puterea, o poveste în trei părți (III)

EPOCA MODERNĂ ȘI CONTEMPORANEITATEA

Spre sfârșitul secolului al XV-lea, cartografii olandezi produceau hărți care conțineau toate cunoștiințele geografice ale vremii, provenite fie din atlase anterioare produse în mănăstiri, fie din descrierile călătorilor. Teritoriile necunoscute erau populate de creaturi fabuloase, motive decorative, texte din poezii sau geografii imaginate de autorul cartograf. Rigoarea tehnică era în plan secund, excepție făcând portulanele folosite în navigație. Clasa burgheză a Imperiului Olandez, principala clientelă a atelierelor cartografice era interesată de hartă fie ca produs decorativ, fie ca pretext al rătăcirii imaginației, fie ca dovadă a reușitei materiale a familiei.

Piri Reis. Harta costieră a Andalusiei cuprinzând orașul Grenada 1513

Indiferent de motivația cumpărătorului, produsul cartografic reprezenta o adaptare a tradiției medievale a hărții de tip T și O[1] la secolul marilor descoperiri geografice și la diminuarea puterii Bisericii. Chiar dacă liniile încercau să păstreze acuratețea geografică, atitudinea și motivația hărții nu erau de natură tehnică, utilitară, ca în cazul hărțiilor romane, ci exprimau  un puternic interes ornamental, meditativ, eteric.

Heinrich Bunting. Harta Europei sub forma Reginei, sec. XVI
Cea mai timpurie reprezentare a continentului sub forma unei femei apare în manuscrisele lui Opicinus de Canistris (sec. XIV) destinate curții papale, la vremea respectivă situată în Avignon. Femeia o întruchipează pe Mama Biserică, sedusă de la calea cea dreaptă.

Abraham Ortelius, unul dintre cei mai căutați geografi ai vremii, iși intitulează Atlasul Theatrum Orbis Terrarum, Spectacolul Lumii Pământești, punând astfel în lumină tipul de abordare filosofică pe care o are, căutând un fel de mecanism de înțelegere a lumii și a locului omului în aceasta.

Abraham Ortelius. Typus Orbis Terrarum (Harta Lumii), 1598, Antwerp

Spre deosebire de contemporanii săi, Gerard Mercator a fost interesat cu precădere de partea tehnică a hărții, de mecanismele intrinseci de funcționare, eliminând oramentele redundante și gratuite. Începutul secolului al XVI-lea este marcat de Atlasul lui Mercator, conceput pe criterii noi de rigoare cartografică și cu o abordare tehnică mult mai evidentă. Chiar dacă genul de atitudine cartografică a lui Mercator nu a fost imediat asimilat de public, el a devenit sursă pentru viitoarele Atlase și hărții ale lumii.

Gerard Mercator. Harta Trasilvaniei, 1606.
Sistemul de proiecție pe care l-a dezvoltat Mercator este în continuare în uz și sta la baza cartografiei moderne și contemporane.

Până în epoca modernă, cele două tipuri de abordare cartografică au existat în simultaneitate, dar niciodată nu în același plan al percepției de larg consum. Cu excepția scurtelor perioade de tranziție, interesul și cererea pentru hărți au fost fie de tip utilitar, fie de tip meditativ și estetic. Cele două atitudini coincid cu felul de percepție a lumii și cu tipul de cunoaștere specific epocii.

În secolul al XIX, într-o cultura care trecea de la epoca  industrializării la epoca informației, a consumului imediat, harta avea deja o istorie de sute de ani[2], timp în care devenise un produs cultural de sine stătător, care nu se mai adresa unui public restrâns și era disponibilă la scară mare. Așadar, folosirea ei ca mijloc de informare în masă constituie un pas previzibil și decisiv.

În epoca modernă cele două abordări ajung să existe nu numai în simultaneitate, ci în două planuri de manifestare ce se intersectează deseori, se motivază reciproc și avansează împreună[3]. Spre deosebire de epocile anterioare, unde interesul maxim, punctul zero de deformare al hărții era in afara observatorului, fie asupra unei puteri politice laice, fie asupra Bisericii, în contemporaneitate interesul s-a deplasat asupra individului consumator, în jurul căruia se desfășoară întreaga realitate (hărțile gps, turistice, hărți de recomadări etc).

În același timp, s-au păstrat toate tipurile de expresie cartografică istorice, existând în simultaneitate și contribuind la imaginea unei lumi din ce în ce mai amplă, mai seducătoare și mai periculoasă.

Anonim. Harta lumii, 1580

[1] Harta in care lumea era reprezentata ca un cerc de uscat inconjurat de ape, străbătut de râurile Tibru si Eufrat ce formau litera T. Interesul cădea pe centrul hărții unde erau reprezentat Iisus în cetatea Ierusalimului. Teritoriile erau populate de creaturi mistice si monstrii, harta având un puternic caracter spiritual.

[2] harta de după apariția tiparului – n.a.

[3] Arta si GIS-urile