În perioada 11 – 30 septembrie 2020 are loc la Muzeul Național al Literaturii Române expoziția „Semne” a artistului Ioan Nemțoi.
Semnele în sticlă a lui Ioan Nemțoi, fluide și organice, fragmente dintr-o scriitură în afara timpului, încorporează întreaga noastră istorie, de la starea ingenuă a siliciului din Cosmosul primordial și până la percepția culturală postmodernă. Aceste însemnări plastice fac parte dintr-o vastă alocuțiune în care sunt cuprinse atât Creația, privită la scară macro, cât și gestul creator, concret, al artistului.
Secvențe sangvine ce par extrase direct dintr-un epos fabulos despre apariția și despre dinamica formei în spațiu și în timp, acestea descriu pas cu pas transformarea punctului infinitezimal și static în linie vie și inepuizabilă. Ele pot fi prelungite mental la nesfârșit, unite într-un traseu închis, asemenea unui ciclu complet al vieții, dar pentru ca acesta să fie perceptibil ca întreg este obligatoriu ca lectura Semnelor lui Ioan Nemțoi să le parcurgă separat. Astfel, fiecare lucrare, unică prin rezolvarea plastică, conține în sine toate datele întregului care poate fi reconstruit pornind tocmai de la unitate, așa cum organismul poate fi redus și reprodus prin secvențele ADN.
Ioan Nemțoi folosește impecabil toate calitățile sticlei pentru a crea o demonstrație plastică amplă, de la vibrația exteriorului transparent până la textura fermă a materiei torsionate, de la iluzia imponderabilității până la ponderea copleșitoare a formei. Fiecare dintre aceste obiecte, unic prin tipul său de verticalitate, devine un axis mundi, un reper al posibilității transcedente în care materia inertă se transformă în însemn al vieții, dovadă in vitro a vocației Universului de a se autocontempla și de a se primeni la nesfârșit.
Semnele imaginate de Ioan Nemțoi sunt mărturii ale luptei eterne dintre mineral și organic, dintre static și dinamic, dintre nevoia vieții de a se afirma și a se diversificca și tendința irepresibilă a entropiei, în definitiv a morții, de a acapara și de a uniformiza totul.
Dalina Bădescu – curator