• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Dalina Bădescu. Rendez-vous cu George Apostu
Dalina Bădescu. Rendez-vous cu George Apostu
Home
Cultura

Dalina Bădescu. Rendez-vous cu George Apostu

May 28th, 2019 Avatar Dalina Bădescu Cultura comments

Prima întâlnire cu sculpturile lui George Apostu poate fi una intimidantă. Masive, cu volume bine delimitate, cu suprafețe nefinisate și porțiuni în care natura materialului se relevă agresiv, sau forme încovoiate cu anatomii stranii, supradimensionate sau deformate, toate par a fi dacă nu copleșitoare, atunci imperative în mesajul pe care îl trasmit. În diversitatea lor remarcabilă, formele pe care Apostu le-a creat au un lucru în comun, și anume aspirația/conotația spirituală care le unește într-un discurs despre cunoaștere și creație, amplu și coerent.

Pentru a înțelege rădăcinile sculpturii și ale tipului de gândire creatoare ale lui George Apostu trebuie să ne întoarcem mai bine de un mileniu în urmă și să rememorăm câteva aspecte ale epocii romanice.

Romanicul a însemnat practic momentul reinventării sculpturii după o absență de câteva secole. Pe de o parte, limitată fiind de locul amplasării ei în spațiul arhitectural al bisericii, sculptura romanică trebuie să se conformeze perimetrului și dimensiunii spațiului atribuit ei, fapt ce de multe ori a fost considerat singurul motiv pentru aspectul aparent rudimentar, brut al formelor. Pe de altă parte, nu trebuie să ignorăm contextul amplu de manifestare și de interese a societății în care romanicul apare: Imperiul Roman se stinsese complet, iar spiritul și aspirațiile antichității fuseseră integral asuprite de normele creștinismului.

Sculpturi romanice

Momentele de maximă expresie ale romanicului sunt chiar înainte de Marea Schismă a Bisericii, așadar în plină rigoare creștină care interzicea, printre altele, chipul cioplit. Mozaicul și icoana erau normele expresiei artistice în spațiile de cult, alături de posibilitățile de decorații non-figurative cu motive florale sau geometrice. Reapariția sculpturii trebuia așadar să fie conformă spiritului vremii, trebuia să lase în urmă în mod voit tradiția sculpturii antice, naturalismul și mimetismul ei. Sculptorul lucra în efigie, cu forme ale arhetipului uman, trebuia să sculpteze omul însuși, fără elemente de identificare imediată care să-l lege de teluric.

Nu trebuie sub nici o formă căzut în tentația de a crede că Evul Mediu a însemnat pierderea abilităților tehnice ale artiștilor, că aceștia nu mai știau sau nu mai puteau modela după natură. Sculptura antică exista în continuare, modelul era accesibil, dar ea nu mai reprezenta o aspirație a posibilităților artistice, ci un exemplu al blesfamiei, al reprezentării materialiste, limitată de viziunea lumii căzute în păcat și în efemeritate. Așa cum sculptura antică înseamna materializarea celui reprezentat chiar în locul obiectului (fie că e vorba de zei sau de împărați sau oficialități), tot așa sculptura romanică înseamnă dematerializarea formei concrete, asuprite de istorie și readucerea ei în paradisul lipsit de identitate individuală.

Marea Schismă a Bisercii din 1054 a dus la separarea normelor de expresie artistică pentru lumea Catolică și pentru cea Ortodoxă. Europa Occidentală, preponderent catolică, a început recuperarea antichității, chiar din epoca gotică și culminând, bineînțeles, cu Renașterea. Modernitatea s-a axat pe altfel de renaștere, pe o recuperare a felurilor alternative de reprezentare, de la formele arhaice, tribale, brute, până la geometriile pure ale iudaismului, sau pe forme de import, cum ar fi suprafețele de culoare plate ale stampelor extrem-orientale sau pe reprezentările zeitatilor hinduse, din mai multe unghiuri simultan.

În contextul libertății acestui modernism occidental, dar pe fondul unei identități formatoare ortodoxe, George Apostu explorează posibilitățile singurului tip istoric de sculptură cu adevărat comun ambelor civilizații, anume cel romanic, prin cicluri de cercetare sculpturală precum Maternități, Iisus crucificat, Soarele (Oglinda -Japonia, Fructul Soarelui – Galați), Tata și fiu etc.

Fată cu fotă

În unele serii de cercetare, sculptura lui are similitudini cu cea romanică inclusiv la nivel formal, volumele fiind rotunjite, personajele clar conturate și puternic înconvoiate (Fetița cu păpușa, Lapone),iar în altele păstrează doar esența și programul romanicului, renuntând la figurativ complet (Tata si fiu, Fluturi, Fructul Soarelui etc).

Fructul Soarelui, 1977
Galați

În ciclul Tată și fiu, George Apostu lucrează simultan în și cu materialul. Execută exact atâtea intervenții în corpul de piatră sau lemn încât acesta să aibe maximul de potențial de a se întrupa într-o formă concretă, reconoscibilă prin filtrul istoriei și al culturii, dar în același timp să rămână în zona minerală, naturală, imună la schimbările de interpretare ale privitorului dintr-o epocă sau alta. Tipul acesta de dualism cu conotații religioase este susținut și prin alegerea temei, paternitatea. La scară universală, indiferent de cultură sau de timp, două forme alăturate, una mică și una mare vor fi cel mai probabil interpretate ca fiind o maternitate.

Suntem, în mod fundamental, obișnuiți cu imaginea mamei hrănind, ocrotind sau crescând puiul. Este mult mai probabil să vedem în natură un pui însoțindu-și mama decât urmându-și tatăl, adăpostindu-se la pieptul mamei decât mergând la vânătoare cu tatăl. Există un singur caz în care identitatea tatălui devine mai importantă decât ființa mamei, și acela este cazul lui Iisus, și prin el al tuturor creștinilor.

În lucrările reprezentând, în schimb, tatăl şi fiul, George Apostu a declarat :„Am încercat să exprim o cu totul altă stare (…) Am vrut să însemne o transmitere a puterii, a demnităţii de la tată la fiu, o perpetuare de stări mult mai sobre decât sentimentul pătimaş de maternitate, de dragoste, de acaparare aş putea spune.[1]”

Prelucrând materia extrem de eficient, cu minimum de intervenții, George Apostu concentrează în sculptura lui întregul concept al relației tată-fiu printr-o serie de precizări : definește natura omului prin prezența capului, a conștiinței și-l separă astfel de mineral și stabilește o relație directă, de continuitate fizică între forme, păstrând în același timp senzația autonomiei fiecăreia.

Singurele forme dinamice ale lui George Apostu, aparent din alt registru decât celălalte, ”Fluturii” încheie de fapt discursul, oferind o soluție ultimă prin posibilitatea legăturii între cele două lumi, cea de jos, dependentă de substanță, și cea  de sus, spirituală, fiind o cale a devenirii continue, a metamorfozei între cele două stări, scara care unește pământul de cer, coloana care susține capitelurile romanice care deja nu mai sunt materie, ci energie pură.

 

 

 

[1] JIANOU, Ionel, IONESCU, Gabrielle, “Témoignages sur Apostu”, Gabrielle Ionesco, Paris, 1987

 

  • Tags
  • artă
  • cultură
  • george apostu
  • istoria artei
  • istorie
  • religie
  • romanic
  • sculptura

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Dan Cristian Turturică. Nu trebuie să irosim votul de duminică!
Previous article Adrian Papahagi: Analiza alegerilor europene
Avatar

Dalina Bădescu

Related Posts

Ce exprimă muzica?
April 4th, 2021

Ce exprimă muzica?

Dalina Bădescu: Anastasia Stoiciu - Memoria artei contemporane
March 28th, 2021

Dalina Bădescu: Anastasia Stoiciu - Memoria artei contemporane

Despre amintire şi uitare  în era digitală: câteva rânduri nostalgice
March 17th, 2021

Despre amintire şi uitare în era digitală: câteva rânduri nostalgice

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin Cultură

Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin

Apr 13th, 2021
Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă Debate

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Apr 13th, 2021
Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza) Debate

Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza)

Apr 13th, 2021
Imaginația și voința: ești ceea ce privești Debate

Imaginația și voința: ești ceea ce privești

Apr 13th, 2021
Un naș cu inima cât un tren ALTFEL

Un naș cu inima cât un tren

Apr 12th, 2021
Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor Cultură

Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor

Apr 12th, 2021
Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini” Cultură

Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini”

Apr 12th, 2021
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
Ce exprimă muzica? Cultura

Ce exprimă muzica?

Apr 4th, 2021
D. P. Aligică: Recomandare la recomandare Debate

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare

Apr 3rd, 2021
Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov Literatură

Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov

Apr 3rd, 2021
Credința din perspectivă fenomenologică Filozofie

Credința din perspectivă fenomenologică

Apr 3rd, 2021
Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis Cultură

Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis

Apr 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse Cultură

Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse

Apr 2nd, 2021
„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România? Cultură

„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România?

Apr 1st, 2021
De ce au muzicienii nevoie de filozofie Cultură

De ce au muzicienii nevoie de filozofie

Apr 1st, 2021
Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell Cultură

Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell

Mar 31st, 2021
Este renașterea cazuisticii despre cazuistică? Filozofie

Este renașterea cazuisticii despre cazuistică?

Mar 31st, 2021
Pandemie, isterie şi politica prudenţei Opinii

Pandemie, isterie şi politica prudenţei

Mar 31st, 2021
Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020 ALTFEL

Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020

Mar 31st, 2021
Gertrude Stein, o femeie cu o pasiune copleșitoare pentru artă Artă

Gertrude Stein, o femeie cu o pasiune copleșitoare pentru artă

Mar 30th, 2021
Mozart, înlocuit cu Dua Lipa. Universitatea Oxford va renunța la predarea muzicii clasice în numele corectitudinii politice Debate

Mozart, înlocuit cu Dua Lipa. Universitatea Oxford va renunța la predarea muzicii clasice în numele corectitudinii politice

Mar 30th, 2021
Câteva fragmente din „Narcis și Gură de Aur”, de Herman Hesse Literatură

Câteva fragmente din „Narcis și Gură de Aur”, de Herman Hesse

Mar 29th, 2021
Guvernul încalcă dreptul la proprietate privată al românilor Debate

Guvernul încalcă dreptul la proprietate privată al românilor

Mar 29th, 2021
Silviu Man. Cei patru care au speriat Capernaumul ALTFEL

Silviu Man. Cei patru care au speriat Capernaumul

Mar 29th, 2021
Teodor Baconschi. Vaccin, creștinism, negaționism Opinii

Teodor Baconschi. Vaccin, creștinism, negaționism

Mar 29th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.