Dan Cristian Turturică. Cum arată scenariul de coșmar pentru România

April 2nd, 2020 [ Marginalia ] Opinii comments

Suntem pe muchie de cuțit. În așteptare. Dacă alte dăți a ținut de noi să ne schimbăm radical soarta (și am cam ratat), acum mai putem, cel mult, doar să o ameliorăm. Stând acasă și ajutându-i cu bani sau măcar cu încurajări pe cei care luptă în spitale.

E prima oară când putem da un sens pozitiv îndelung exersatei noastre pasivități. Și când putem folosi telefonul sau computerul nu doar pentru likeuri și mutre furioase, ci și pentru a dona pentru echipamentele medicilor și dotarea secțiilor de terapie intensivă.

Până acum, neputința a fost o alegere. Azi, ne este impusă de natura amenințării. Suntem prinși într-un moment vâscos și privim spre exterior dintr-o bulă de spaimă cleioasă, care ne țintuiește gândurile și ne amplifică paroxistic angoasele. Despre viață, despre familie, despre muncă, despre cine vom mai putea fi, când se va termina. Din depărtare se aude cum vuiește, din ce în ce mai tare, tsunamiul de îmbolnăviri și decese provocate de COVID 19, iar singura întrebare care mai contează este: cât de tare ne va lovi?

Ne va mătura ca pe Italia, Spania, Statele Unite, Franța? Sau se va domoli când va ajunge la noi, într-o maree care nu va lăsa în urmă zeci de mii, ci câteva sute, poate 1000 – 2000 de morți? Finalul (un cuvânt la a cărui definiție încă se lucrează) ne va găsi răsuflând ușurați că am fost cruțați de soartă și că am scăpat destul de ieftin? Sau în genunchi, copleșiți de scara devastării și de detaliile tragediilor individuale?

Nimeni nu poate da un răspuns în acest moment. Depindem, în bună măsură, de cât de agresiv se va dovedi noul coronavirus. Am depășit punctul în care acțiunile statului ar fi putut face o diferență semnificativă. Momentul de cumpănă s-a consumat odată cu gândul transpus în decizie oficială că nu poți întoarce spatele compatrioților plecați să muncească (fiecare, cum a putut) în străinătate care decid să se întoarcă.

Era mai bine dacă sutele de mii de români care au sosit în interval de două săptămâni erau băgați în carantină, izolați, nu la grămadă, imediat ce intrau în țară? Evident! Însă, un asemenea efort logistic ar fi fost o provocare și pentru Coreea de Sud. Ce șanse ar fi avut să reușească o asemenea performanță un Minister de Interne care trei ani și-a dovedit competența și profesionalismul ascultând orbește ordinele lui Dragnea și ale baronilor PSD și gazând protestatarii din Piața Victoriei?! Nici una.