Dan Cristian Turturică. În noi, nu a avut loc nicio Revoluție

Tristețea profundă a momentului de recapitulare a celor 30 de ani scurși de la Revoluție vine din viitor. Din gândul că peste alți 30 de ani am putea avea aceleași regrete și frustrări ca și azi.

Dacă vom avea mai multe satisfacții personale, dar ne vom simți tot neîmpliniți ca națiune? Dacă vom simți la fel de acut că progresele noastre sunt modeste sau chiar că batem pasul pe loc? Dacă ne vom simți, ca și acum, mediocri?

Foarte probabil, peste 30 de ani vom avea salarii mai mari, ne vom permite lucruri, experiențe și vacanțe mai multe și mai scumpe, vor fi mai puțini cei care trăiesc în sărăcie. Pe scurt, vom face un salt evident față de momentul actual, așa cum îl simțim și azi, față de 1989. Dar, din păcate, sunt șanse mari ca întocmai cum s-a întâmplat în cei 30 de ani care se încheie duminică, să nu reușim să ne atingem potențialul.

Există un risc major să raportăm cu mândrie un PIB mai mare, un procent mai mic de case cu WC în curte, mai mulți kilometri de autostradă, mai multe mașini, televizoare, frigidere, aragaze și telefoane mobile ”pe cap de locuitor,” dar tot la coada Europei și a lumii civilizate să fim.

Tot pe primele locuri la numărul de decese din accidente rutiere sau din numeroase boli cu care în alte părți se trăiește mult și bine. Tot pe ultimele locuri la performanțele universităților noastre, tot pe ultimul loc la indicatorul privind calitatea vieții. Pentru că nici ceilalți nu vor sta pe loc. Iar dacă ritmul actual se menține, decalajul va crește.

Dați o căutare pe Internet cu sintagmele ”România ultimul loc la ….” sau ”România primul loc la …” și o să vă îngroziți câte recorduri negative deținem. De la consumul de carte la cel de săpun și pastă de dinți. Ca și azi, ar fi confirmarea fermă că înaintăm în ritm de melc, că nu ne valorificăm potențialul de dezvoltare, că suntem blocați în mediocritate. Că alții sunt mai performanți decât noi.

Ca să avem o minimă șansă ca aniversarea de peste 30 de ani să nu ne prindă tot disperați să evidențiem puținele domenii în care am evoluat consistent, pentru a nu ne lăsa copleșiți de cele în care suntem înapoiați, trebuie să facem efortul de a conștientiza că toate problemele care ne frânează evoluția, cele istorice și cele dobândite după 1990, au un numitor comun: vin din interiorul nostru. În noi nu a avut loc nicio Revoluție!

Am luat parte, voluntar sau involuntar, la cea din decembrie 1989, dar pentru că a fost generată de forțe exterioare nouă, și a servit intereselor acestora, nu a schimbat mai nimic în noi. În 30 de ani, ne-am depășit prea puține bariere interioare, ne-am eliberat de prea puține inhibiții, ne-am vindecat de prea puține temeri, am renunțat prea puțin la metehnele autodistructive dobândite în comunism și transmise și generației născute după Ceaușescu.

Da, vorbesc de fiecare dintre noi, vorbesc ”în general”. Pentru că deși există oameni care au reușit să facă saltul de conștiință și de acțiune, revoluționar, spre tipul de cetățean care are puterea să împingă România mult mai sus decât este acum, ei sunt excepțiile. Majoritatea covârșitoare se mulțumește, zi de zi, prin ceea ce fac sau nu fac, cu puțin. Cu foarte puțin. Și este vorba de marea majoritate din ambele lumi. Din lumea celor care conduc țara și din lumea celor care se lasă conduși, fără nicio pretenție că își pot influența destinul.

text integral, pe Universul.Net, aici!