Dan Turturică. Pentru ce merită să votăm pe 27 septembrie

Mai sunt zece zile până la alegerile locale și lucrurile sunt tranșate. Va fi ca și până acum. Foarte puțini dintre noi vom avea norocul de a nu ne fi irosit votul. Unii, păstrând în funcții minoritatea oamenilor onești, competenți și dedicați, aflați deja în fruntea unor administrații locale.

Alții, și mai puțini, vom reuși să aducem oameni noi, pricepuți și dornici de evoluție în locul țoapelor și țopârlanilor care au condus orașe, comune, consilii locale și județene doar pentru a se umple de bani. Vor fi surprize, poate mai multe decât în trecut, dar totuși infime dacă ne raportăm la speranțele născute anul trecut, după cele două înfrângeri categorice suferite de PSD la europarlamentare și la prezidențiale.

Marea majoritate a românilor, însă, vor retrăi ce li s-a întâmplat în mai toate alegerile locale din ultimii 30 de ani. Unii vor rămâne cu buza umflată, demoralizați că au ratat o nouă șansă de a-i alunga pe ticăloșii care vămuiesc fiecare leu din taxele colectate. Alții vor contribui direct, cu ștampila, la perpetuarea rețelelor locale de putere.

Conștient sau nu, prin votul lor, milioane de români vor da dreptul unor primari, președinți de consilii județene și unei imense armate de consilieri să-i fure, să le ignore nevoile, să-și bată joc de orașe și de sate, de întregi comunități.

Conștient sau nu, milioane de români vor consolida și mai mult punctele nodale ale rețelelor de influență locale, ale căror principale obiective sunt extracția de bani publici prin metode ilicite și perpetuarea la putere.

Conștient sau nu, vor alege liderii și echipele care vor coordona și executa acțiunea de transfer de fonduri publice spre buzunarele triburilor mafiote din care fac parte. Ce vor primi în schimb? Panseluțe la prețuri de orhidee, asfalt de proastă calitate, apă caldă și căldură cu țârâita și multe reclame cu binefăcătorii lor pe televiziunile și siteurile de casă.

De ce am rămas blocați în acestă dezolantă Zi a Cârtiței? Pentru că au fost ratate ambele condiții obligatorii ca schimbarea de profunzime să aibă o șansă să înceapă: DNA aproape că nu mai există. Timorați, dar și loviți la temelie de schimbările legislative din epoca Dragnea și de deciziile CCR, procurorii s-au oprit din anchetarea corupților care stăpânesc cu mână de fier județe întregi. Iar câtă vreme aceștia sunt liberi și cu averile intacte, puterea lor de a bloca orice candidatură care nu le convine este colosală.

În acest context, a doua condiție pentru ieșirea din cercul vicios a devenit și mai greu de îndeplinit: apariția unor contracandidați puternici, cu șanse reale de a câștiga alegerile în orașele și comunele stăpânite ani buni de baronii locali. Au toate resursele necesare pentru a cumpăra sau a compromite orice persoană cu potențial electoral. Au avut 30 de ani la dispoziție să strângă și avere, dar și să își prindă în insectar judecători, procurori, ofițeri de informații, tot felul de funcționari publici, oameni de afaceri și jurnaliști. E foarte greu să te lupți într-un oraș mare cu asemenea armate private. Într-un oraș mic sau într-o comună e aproape o misiune imposibilă.

În ciuda celor de mai sus, dacă vom continua să dăm toată vină fie pe tartorii României profunde, fie pe autoritățile care îi lasă să prospere, ne vom minți singuri. Și dacă aceștia ar fi scoși din joc, toți, mâine, până ce oamenii onești și competenți nu își vor aduna curajul, nu vor intra în partide sau nu își vor asuma candidaturi independente, situația va rămâne neschimbată. De ce? Pentru că, în caz de cataclism, se vor găsi rapid locotenenți care să candideze în locul celui ”căzut la datorie,” sprijiniți cu banii, conexiunile și logistica ”Familiei.”

Fără un contracandidat nu doar bine intenționat, ci și puternic, inteligent și abil, dispus să facă o companie serioasă, eșalonul doi din complexul politico – mafiot va câștiga fluierând. Iar acesta nu este un scenariu ipotetic. E plină Moldova și sudul țării, în special, de clone ale unor baroni care au fost scoși pe tușă în trecut prin condamnări definitive. Da, lupta între un profesionist onest care s-a săturat să se lamenteze și vrea să treacă la acțiune și un clan mafiot este inegală. Cu toate acestea, nimeni nu o poate duce în locul său.

Este acesta un îndemn la resemnare? Din contră! Este o încercare de a vă reaminti că suntem unde suntem (și) din cauza noastră. Că avem o datorie de a nu abandona nici măcar când lupta pare deja pierdută, iar șansele de victorie infime. Am ratat șansa de a avea mai mulți candidați excepționali, dar putem măcar să nu ratăm votul. Iar aici un rol esențial îl vor juca cei care încă ezită dacă să meargă sau nu la vot.

Versiunea integrală a acestui text poate fi citită pe siteul UNIVERSUL. NET