Daniel Uncu. Analfabeți și mardeiași politici

Tot felul de mardeiași și derbedei politici au reușit să acceadă cu brio în Parlament. Trist. Grav. 

Asemenea personaje sunt, vai, demult pe placul românilor, din nefericire. Pe placul unui anumit tip de români… Cam aceiași români care au votat cu nesaț PRM și PPDD și, în lipsa lor, au votau constant cu PSD & Co. Acum, au din nou a se bucura de mult dorita reprezentare politică.

Noua gașcă de golani, parcă mereu gata să se încaiere fizic (!) cu oricine o critică întrunește am impresia toate calitățile necesare pentru a prelua ștafeta prezenței publice a discursului și a politicilor național-comuniste de la predecesori. 

Nu este vorba despre patriotism aici! Nicidecum. Ci, despre revigorarea toxicei propagande național-comuniste. Nu este vorba despre credință și creștinism aici. Ci, despre arestarea discursului creștin de către o gașcă de mahalagii și bișnițari politici național-socialisti. 

Nici o legătură, fără doar și poate, cu Dreapta sau cu doctrina conservatoare sau creștin-democrata sau clasic liberală. Absolut, niciuna! Nu este vorba despre politicieni cu aplecare asupra interesului public, ci doar despre indivizi bicisnici cu agende proprii și isterii pe măsură.

Și, dacă ar fi să privim retrospectiv, mai mereu, dacă nu de fiecare dată, asemenea inițiative politice de un fulminant și eclatant și rapid (!) succes au fost ranforsate de grupuri afine serviciilor. Anumitor grupări din servicii, mai exact…

Un partid conservator, creștin-democrat și clasic-liberal, pro-european în sens clasic, adică măcar anti-neomarxist, capitalist și creștin – nicidecum, doar ortodoxist, un partid care prețuiește patriotismul și nicidecum exaltarea agresivă naționalistă și, vai, dacopată, un partid care promovează economia de piață și inițiativa individuală în economie, concomitent cu înțelegerea rolului și locului unui guvern minimal, nicidecum al asistentialismului deșănțat și anticapitalist, dominat de un guvern maximal și populist, un partid nesusținut nici de discursuri național-comunistoide, altoite cu derapaje legionaroide și nici de personaje din acest areal toxic demn de apuse momente istorice autohtone, așadar, un astfel de partid conservator, autentic, frecventabil, constructivist și integrator societal, se impune altfel! Adică, “prinde” mai greu cred în conștiința publică. Se impune deci într-un alt ritm și, de aceea, are alte deadline-uri. Mardeiașii politici, exaltatii manipulatori, tot felul de foști generali cu simpatii defecte moral-istoric sau cu dosare penale “clasate” convenabil sau cu obarsii irefutabile de tip DIE  și cu tot felul de simpatizanți securistoizi și de extremiști național-socialiști (!), care mimează grotesc apartenența doctrinară la Dreapta conservatoare, nu cred că au ce cauta nici măcar în apropierea ideii de Dreapta.

 Cine se bucură și freamătă entuziast – în afara zeloților înregimentați, desigur, care sunt am impresia irecuperabili.. – pentru rezultatul obținut de o gașcă imundă de sorginte peremistă și mai crede că îmbrățișează, în  același timp, doctrina Dreptei conservatoare, îmi este teamă că exersează o formă halucinantă și toxică de analfabetism politic funcțional.

 Dacă nu cumva, structural!