Daniel Uncu. Cosmarul pacificarii corecte politic

Purulentii activisti ideologici ai noii stangi demolatoare societal au iesit in ultimele douazeci si patru de ore la rampa, in haita, scrasnind schimonosit din dinti sau zambind flegmatic si zeflemitor pe seama tragicului eveniment de la Washington, soldat cu moartea a patru persoane si cu ranirea altor paisprezece. La noi, in Europa, in SUA si pe mapamond, social-media dar mai ales mainstream media au clocotit de indignare neoproletara, corecta politic, marxist culturala.

Pentru acesti propagandisti cu sau fara voie ai ideologiei genocidare marxiste – altoita cu insertii freudiene si marcusiene pervers polimorfe si deconstructiviste societal si identitar, de la Horkheimer incoace -, sutele de raniti, sutele de milioane de dolari pagube, teroarea continua adusa in strada de incendiatori dementi, politistii impuscati de militantii ANTIFA si BLM cu doar cateva luni in urma, toate au trecut neobservate! Toate au fost irelevante, deci, ignorate.

Asta, in timp ce mass media de peste ocean si nu numai sustineau ca evenimentele devastatoare, care aproape ca au aruncat America in pragul unui razboi civil, au fost doar… oarecum (!) violente si ca asemenea momente ceva mai … temperamentale, nu-i asa, ar fi avut darul fast si necesar, chiar de a produce profunde schimbari ale tesaturii sociale americane…! Adica, mai pe sleau, ca scenele de groaza insangerate si asasinatele operate de falangele de anarhisti stangisti ar fi fost cumva… benefice pentru ideea de democratie, in general si pentru republica democratica americana, in special! Adica, inechivoc, au sustinut dementa anarhica si crima, in detrimentul exercitiului dezbaterii institutionalizate.

Asta, in timp ce congressmeni democrati, ingenuncheau grotesc si ipocrit intr-un gest de o rara incarcatura machiavelica, in semn de adanca si gretoasa piosenie fata de moartea tragica, accidentala, sanctionata prompt de justitia americana, a unui notoriu infractor de drept comun de culoare. Congresmeni, by the way, urmasi politici ai celor care au infiintat, de fapt, Ku-Klux-Klanul, care linsa nu demult americani de culoare pe unde ii prindea prin orasele uniunii!

Pentru acesti apologeti ai ipocriziei corecte politic si ai egalitarismului pauper, schimonositi de ura, de prostie eclatanta, de teoria critica si de frustrare, pentru acesti licurici ai revolutiei neomarxiste, adevarul este doar unul ideologic. Atat.

Dezbaterea institutionala? O gluma proasta. In locul ei, invectiva, linsajul media, asasinatul economic si surghiunul social impotriva neconformilor. Discursul democratic? Un pretext marsav intru istaurarea autocratiei stangii. In locul lui, limbajul cocktail-ului Molotov si al devastarii oraselor americane. Caci, democratiile nu au un alt sistem de aparare, decat demoratia insasi. Anul 1933 in Germania reprezinta emblema anihilarii democratiei prin democratie. Remember…?

Ce alt exemplu mai elocvent putem identifica in logica refuzului dezbaterii, in schimbul amorsarii si implementarii confruntarilor de strada, altul decat blocarea din varii motive a prezentarii in instante a miilor de dovezi si a miilor de marturii si a miilor de documente presupus legate de frauda electorala?

Ce alta dovada mai clara de refuz al oricarui tip de incursiune investigativa a procesului electoral, realizata de DOJ sau de FBI, (care ar fi putut, evident, dezamorsa uriasa neincredere sadita in sufletele cetatenilor americani fata de sistemul politic si electoral), am mai avea nevoie pentru a intelege ca cei care nu si-au dorit nici o clipa dialogul si constructia, adevarul si transparenta, ci doar conflictul si demolarea au fost adversarii echipei lui Donald Trump? De la politicieni, la mass media si la ONG-urile stangii anarhiste?

In acesti ultimi patru ani, in Statele Unite ale Americii nu am asistat la exercitiul unui mandat prezidential in limitele normale ale conlucrarii si coperarii, in interesul cetateanului platitor de taxe si impozite. In ceea ma priveste, spre stupoarea si oroarea mea, am fost martorii unui conflict real, multipolar – politico-ideologic, economic, mediatic, armat chiar, amorsat inca de la finele mandatului lui Barack Obama -, indreptat impotriva uniunii americane, cladita pe valorile si principiile constitutionale ale parintilor fondatori, folosindu-l ca tap ispasitor pe indigestul dar atat de patriotul  Trump.

Incep sa inteleg un paradox cumplit. Anume ca fostul magnat imobiliar, prin insasi conditia sa umana controversata (!), a fost cel mai adecvat si nesperat cadou facut de americani establishmentului… antiamerican! Folosindu-l drept inamicul public numarul 1, stanga demolatoare a luat, de fapt, cu asalt republica intru demolarea ei.

Probabil ca, in urmatorii patru ani vom asista, din aceasta perspectiva, la amplificarea planului de clivaj dintre republicani si neomarxisti, clivaj care evident ca nu se va manifesta doar la nivel politic, ci se va rasfrange dramatic si asupra vietii de zi cu zi a americanului de rand. Arta managementului separatiilor, care defineste, asa cum arata Pierre Manent, demersul democratic, imi este teama ca se va rezuma la contabilizarea trista a acestor separatii, care presupun ca vor deveni in urmatorii ani ireconciliabile.

Intre timp, este mai mult decat previzibil ca Uniunea Europeana se va adanci cu nesat in naratiunea marxist-culturala, anticrestina, antisuveranista, autocrat-integratoare, deconstructivista identitar, fluida  sexual si coroziva familial, la umbra mlastinoasa dar incurajatoare a unui vis american transformat in cosmar.

Cosmarul pacficarii atotcuprinzatoare prin ideologie corecta politic.