Daniel Uncu. Made in China style

Este halucinant cum un regim dictatorial, comunist, care doar s-a prins in anii ’70-’80, ca pentru a-si perpetua puterea absoluta in fruntea unui popor abuzat, trebuie sa lase cat de cat populatia sa faca bani si trebuie sa lase firmele occidentale sa aduca bani, intr-un simulacru de piata libera, a ajuns sa fascineze un mapamond intreg si, vai, sa emita pretentii reale de putere dominanta mondiala.

Fascinatia idioata in sine si, vai, atat de utila Beijing-ului, pe care Noua Stanga occidentala si europeana in general – si nu numai ! -, o exerseaza grotesc fata de regimul asasin chinez, trece totalmente si nonsalant cu vederea fatetele criminale ale acestuia, ajungand sa ridice in slavi o realitate si o istorie politica postbelica perfect genocidara.

Fie ca aceasta indulgenta este una de extractie ideologica, fie ca ea este motivata economico-financiar, fie ambele, fie ca isi trage seva dintr-o anume decadere intelectuala sau dintr-o certa alienare culturala a unor segmente importante ale populatiilor europene, ea a ajuns din nefericire sa puna in discutie logica democratica insasi, logica libertatii de tip american, logica democratiilor europene, – in contrapondere cu… sistemul comunisto-bisnitar al tovarasilor chinezi pe care il cautioneaza si, vai, il promoveaza.

Aceasta dementa distructiva a actualilor lider politici ai democratiilor consacrate, indreptata impotriva propriilor tari, tinde sa inlature definitiv (?) normalitatea fasta: reperul, obisnuinta, certitudinea, asteptarea, cutuma, legea, credinta, natiunea, increderea, predictibilitatea, proprietatea privata, piata libera, responsabilitatea individuala, libertatea cuvantului, morala, care stau la baza edificiului lumii libere in care putem crede.

In umbra acestui zel deconstructivist, marsaluiesc apasat, in aplauzele multimilor virusate de discursul corect politic, autocratiile de tip putinian, monarhiile de tip saudit, dictaturile comuniste de tip chinez sau cubanez, socialismele falimentare de tip venezuelean, terorismele islamiste.

Nu demult, a existat o perioada similara, cand pe fundalul aplauzelor intelectualitatii stangii europene postbelice, nu se mai puteau auzi infricosatele vaiete ale zecillor de milioane de victime ale experimentelor genocidare marxiste de varii spete si nu se mai puteau vedea flacaruile palpainde ale lumanarilor de la capataiul zecilor de milioane de morti ai acelorasi experimente marxiste.

Atunci, gulagul sovietic era vioara intai, in concertul aplaudac al intelighentiei delirante marxiste occidentale. Acum, este inchisoarea chineza, acordata cu bani occidentali si sustinuta cacofonic de corectitudinea politica a noului establishment neomarxist european. Asta, in timp ce fostul kgb-ist de la Kremlin se pregateste sa devina presedinte pe viata, in tipica traditie a URSS.

Sunt martorul revoltat al unui peisaj politic distopic, satul parca de propria libertate, obosit de atata bunastare si drepturi, tanjind dupa marci inregistrate nedemocratice, etatiste, autocrate, intr-o lume baricadata in propriile case de frica hiperbolizatului coronavirus made in China.