Daniel Uncu. Mai periculos decât pandemia

Afirmam recent că mi se pare că politicul nu face decât să pună în aplicare deciziile epidemiologilor și ale virusologilor, ceea ce poate reprezenta un precedent periculos. Postarea mea a produs unele nedumeriri, de aceea am să incersc să explic..

Răspunderea pentru deciziile luate de Parlamentele și de Guvernele lumii este, evident, doar a politicienilor, în timp ce echipele de specialiști atașate nu au nici un fel de răspundere. Poate, au doar o răspundere morală.

Să nu fiu înțeles greșit! Este absolut normal să existe o echipă de specialiști (virusologi, epidemiologi, medici) gata să ofere input-uri în speță. Însă, decizia finală trebuie să rămână DOAR în zona politicului.

Iată, de ce.

Dacă este să mă refer la ceea ce se întâmplă la noi, cred că indiferent de cât de precară este clasa noastră politică, constituțional vorbind (!), însă, politicul este cel care reprezintă cetățeanul și este singurul chemat să își asume deciziile luate. Echipa de specialiști/tehnocrați, nu. Iar mie, cel puțin, începe să îmi fie din ce în ce mai neclar CINE ia cu adevărat deciziile în această perioadă tulbure, din perspectiva resorturilor legale/constituționale existente. Ca să nu mai vorbim de impactul acestor decizii asupra mediului de afaceri, care se va răsfrânge nefast asupra capacității de plată a statului, impact care se va răsfrânge asupra bugetului de stat, asupra bugetului asigurărilor sociale sociale, impact care va produce o recesiune economică fără preceddent (probabil pe undeva pe la – 6%, la noi), cu potențial de revenire pe break even, probabil, abia pe la finele lui 2021.

De fapt, previziunile Fondului Mondetar Internațional (FMI) referitoare la economia globală sunt sumbre, așa cum se poate deduce și din tabelul prezentat.

Ideea este ca asemenea decizii grele, luate în această perioada extrem de tulbure, decizii cu impact economic și incarcatura politică implicită, NU trebuie să fie lăsate în seama specialistilor epidemiologi și virusologi. Este imperios necesară abordarea unei soluții ponderate, echilibrate, o soluție responsabilă, extrasă în urma unor consultări reale. Iar decizia trebuie să rămână în mâna politicului. Căci, numai politicul și numai acesta trebuie să își asume responsabilitatea multitasking – legala, economică, socială, epidemiologică. Altfel, plasarea deciziei în mâna altcuiva sau în mâna altora, poate lesne eșua în… absența oricărei responsabilități!

Îmi este teamă, însă, că sub imperiul panicii pandemice, acest tip de consultare NU se produce, lăsând ca prevalentă și autoritară opinia monocordă a virusologilor și a epidemiologilor, politicului neramanandu-i altceva de făcut decât să pună în aplicare comandamentele momentului din perspectivă medicală. Grav este că nici măcar aceste comandamente nu exprimă opiniile avizate, punctele de vere ale cât mai multor specialiști de renume în domeiu. Ci ele sunt, de cele mai multe ori, repzentarea executivă a punctului de vedere al unui singur specialist, cooptat în celulele de criză ale guvernelor. Exemplul anumitor virusologi și epidemiologi de talie mondială din Germania, Marea Britanie, Olanda, Franța, etc. care au fost ignorați (!) doar pentru că au abordat cu totul altfel reacția la anxietatea pandemică, este grăitor în acest sens.

Unilateralismul închistat în abordări… interesate, în această stare de inconsistență – statuată legal de politic! – a libertăților democratice, care să consacre, vai, alterări ale mecanismelor politice decizionale, este mult mai periculos pentru democrație decât pandemia însăși.

De fapt, această stare de necesitate medicală, cu repercusiuni dramatice asupra ADN-ului societății omenești, ne va dezvălui în curând cât de robustă și de sănătoasă este este civilizația noastră democratică…