Daniel Uncu. Nesiguranța, ca stare de fapt

Dincolo de orice tentație interpretativa conspiraționista și de orice scenariu apocaliptic, este evident pentru orice profan, că prezentul pandemic al Umanității se fundamentează pe interdicții legale brutale, pe intervenții polițienești excesive, pe suprimari voluntare și involuntare ale cuvântului, pe aplauze entuziaste, dedicate evadării din libertate – amorsate de frica de îmbolnăvire și, vai, de frica de moarte, pe narațiuni medicale argumentative aparent decente, umanitare, responsabilizante, pe autocenzura gândului și a atitudinii publice, pe controverse științifice, virusologice, epidemiologice și de sănătate publică, pe ambiguități terapeutice. Cuvântul de ordine este, tocmai de aceea, NESIGURANȚA.

Nesiguranța care produce anxietate, care produce la rându-i frică.

Nesiguranța naște apelul la intervenție exterioară. Apelul la  ocrotire, la izbăvire, la intervenție salvatoare, la deresponsabilizare personală și la cedare în fața protecției devenite necesară prin inducere panicarda a celui mai puternic, mai la îndemână și mai palpabil scut: Statul Autoritar Medical!

Psihologia maselor și evidențele istorice ne asigură deja de mult timp, că cele mai eficiente dictaturi sunt cele după care tânjește sufletul mulțimilor, nicidecum cele care sunt impuse, prin agresiune, popoarelor.

Ceea ce pare că nu s-a luat în calcul, însă, este faptul că sufletul mulțimilor este schimbător, mofturos și are prostul obicei să aspire la libertate, după o vreme. Evadarea din libertate este doar un deliciu patologic temporar, amorsat de frică.

Sau, poate că exact această volatilitate s-a luat în calcul – afirmă alții – și tocmai de aceea, poate că era nevoie de o repetiție generală, de o analiză de stare, de un exercițiu de alarmare: pentru a observa cum reactionam în atari condiții, la propunerile de abolire temporară (?) a anumitor libertăți și drepturi și cât timp suntem dispuși să nu ne răzvrătim.

Această nesiguranță ravaseste și debilizeaza sufletele și amorseaza vădit tentații autocrate, cu pretenții ocrotitoare societal, dincolo de orice poveste conspiraționista și dincolo de realitatea nefastă a pandemiei.