Daniel Uncu. Noua Realitate distopică

Această stare de perplexitate democratică și această impusă apnee respiratorie a libertății, cauzate de o veritabilă involuție revoluționară a unor drepturi cetățenești și o sufocare a pieței libere – justificabile, poate, dar numai până la un punct, niciodată dincolo de el… – produc deja un nou sens al comunității de tip cooperatist și chiar o nouă conștiință politică, din nefericire, vădit mai omogenă, vădit mai cuminte, vădit mai aliniată, vădit mai înregimentată.

În această nouă realitate, asistentialismul statal este ranforsat de frica, anxietatea și dezinformarea cetățeanului. Toate, induse de incompetența, panica și, posibil, interesul elitelor care susțin această revoluție concentraționară. Se croșetează, astfel, o narațiune a necesității apelului la bunăvoința guvernelor, pe fondul carantinarii forțate a succesului inițiativei private și a dreptului personal la căutarea fericirii. Indiferent că vorbim despre indulgențe școlare, impozitare, imunitare, financiare, turistice, statul providențial revine, vai, în actualitate.

Identificarea cetățenilor înfricoșați cu un nou sistem politic, care mijește deja la orizontul Noilor Realități, redefinește modul în care indivizii percep noțiunea de interes public și de interes personal. Prima, prin diluarea celei de a doua, tinde să fie golită treptat de logica subsidiarității, a legitimității asumării reponsabilitatii personale în indiferent ce aspect societal. Naționalul, centralul, comunitarul autoritar, inovatorul experimental, amoralul vor putea astfel să ia locul localului, cutumiarului, tradiționalului, individualului, familiarului, moralului durabil întru centralizarea și extinderea noului tip de putere politică. Totul, la adăpostul pretorian al comandamentului epidemiologic al momentului, devenit în curând o perpetuă stare de… normalitate pe termen nelimitat, concentraționară.

Dacă nu mă înșel prea tare, fundamentele sistemelor juridice atașate democrațiilor tind să se se schimbe și ele în rău, sub greutatea promiselor Pașapoarte de Imunitate. Acestea vor putea altera ceea ce știm în materia drepturilor și libertăților cetățenești – începând cu dreptul la liberă mișcare a cetățeanului și a bunurilor și terminând cu dreptul la întrunire – și vor putea introduce obligații ce incumbă o… iluzorie și, de aceea, inutilă siguranță imunologică. Dar, vai, o extrem de eficace, de convenabilă și de nocivă pârghie de supraveghere a cetățeanului.

În această narațiune, Noua Realitate către care ne îndreptăm la nivel planetar, această anunțată Minunată Lume Nouă, nu va fi una a libertății, ci mai degrabă cred că va fi una a servituții. O distopie de extracție autoritaristă, un melanj septic între un simulacru de economie de piață liberă – liberă, doar în măsur stabilită de statul atotputernic (de tip chinez sau putinian ?) și o impostură democratică similară, garnisită cu puzderie de abuzuri, de discriminări pozitive corecte politic, de anxietăți epidemiologice potențatoare a vaccinărilor obligatorii (!), indistincte și iresponsabile și de varii ideologii politice stângiste.

Căci, aceste ideologii, care au produs – să nu uităm, niciodată! -de-a lungul istoriei peste 100.000.000 de victime, se simt excepțional de bine în mediul plin de temeri și de suprareglementare și de intervenționism guvernamental și de asasinat economic la adresa pieței libere și de diluare a democrației, care se implementează.

Ne putem, oare, opune unor asemenea realități propuse?

Categoric, da!