Daniel Uncu. Renunțarea, brațul înarmat al noii și vechii stângi

Renuntarea completa la responsabilitatea individuala a succesului in viata, in favoarea unei entitati superioare, statale sau chiar suprastatale, care promite o forma de subzistenta nivelatoare, mediocra, inregimentata.

Renuntarea completa la responsabilitatea individuala a asigurarii propriei sanatati, in favoarea unui sistem de santatate pus la dispozitie de stat, caracterizat prin coruptie, insalubritate si ineficienta.

Renuntarea completa la logica statului de drept si a prevalentei legii, in favoarea logicii bunului plac si a sfidarii legii, intru propasirea definitiva si normativa a spagii, mitei, delapidarii, furtului, crimei organizate.

Renuntarea la ceea ce generic numim munca pentru propria bunastare, pentru bunastarea familiei, pentru bunastarea implicita a comunitatii si a tarii, in favoarea unei lentori pretioase, revendicative, cu vocatie asistentiala, producatoare de pauperizare personala si de grup, finantatoare a revoltei impotriva celor care mai risca sa fie muncitori, ambitiosi, independenti financiar, creatori de plus valoare autentica, adica bazata pe morala, pe productivitate, pe creativitate, pe respectul pentru resursa umana si pentru lege.

Renuntarea la relatiile de familie heterosexuale, in favoarea celor promovate de ideologia LGBTQ+.

Renuntarea la credinta Crestina, in favoarea Islamului si a necredintei.

Renuntarea la personalitatea individuala, in favoarea catehismului maselor.

Renuntarea la identitate nationala, la radacinile culturale, istorice, filozofice, cutumiare, in favoarea unei identitati artificiale, cu pretentii unificatoare european, dar in realitate demolatoare european.

Renuntarea la mandria de a fi cetatean european si cetatean al tarii tale, in acelasi timp, in favoarea inregimentarii ideologice unificatoare, care suprima orice tentatie identitara, gratie propovaduirii renuntarii la orice tip de suveranitate si apartenenta nationale.

Renuntarea la bunul simt, la bunele maniere, la eleganta tinutei, la rafinamentul gestului, la gingasia iubirii si misterul amorului, in favoarea grotescului paradelor Pride cu ale lor organe genitale expuse public.

Renuntarea la gandirea critica, la privilegiul discernamantului, la apelul la marii ganditori ai pantheonului culturii universale, in favoarea noului tip de proletcultism corect politic, acest atat de toxic, de ipocrit si de alienant marxism cultural, propavaduit de actualele elite bruxelleze.

Renuntarea la evocarea victimelor comunismului, ale bolsevismului, ale maoismului, ale nazismului – var primar cu socialismul, in favoarea discursului acomodant, cautionant, camuflant, indulgent in fata genocidului stangii de varii spete.

Renuntarea la valorizarea pioasa a luptatorilor anticomunisti, a dizidentilor, a revoltatilor si pervertirea pestilentiala a notiunii de “detinut politic” in favoarea detinutilor de drept comun, a infractorilor politico-economici postdecembristi, a borfasilor de partid si de stat.

Renuntarea la privilegiul public al rasului, la voluptatea hazului, la inteligenta zambetului in favoarea grimasei anxioase, infricosate, ranforsate ideologic.

Renuntarea la promovarea valorii, a competentei, a profesionalismului, a competitiei academice, in favoarea semidoctismului, a analfabetismului functional, a rinocerizarii educatiei si a promovarii prostiei.

Renuntarea…