Daniel Uncu. România absurdului abject

CONTRIBUTOR

Dupa 45 de ani de alienare bolsevica, rastimp in care acest popor a fost mutilat psihologic, economic, social si politic, iar elitele i-au fost asasinate cu premeditare, in 1989 acesta a fost beneficiarul si victima unei eliberari atat de necesare dar voit si premeditat sangeroasa, pusa la cale de un grup de aparatnici si de securisti, in frunte (cu voia dumneavoastra) cu tovarasul ”sarac si cinstit”.

Dupa numai cateva luni, ticalosia grupului care se cocotase pe cadavrele superbilor inocenti din decembrie devenea din ce in ce mai evidenta si sute de mii de romani lucizi manifestau in Piata Universitatii, ca atare, intr-o descatusare de civism, naduf si dorinta de reala democratizare a tarii, efervescenta pe care contemporanii o cunosc sub numele de “Golaniada”. Din nefericire pentru destinul Romaniei, aceeasi gasca de securisti si comunisti reciclati, care preluase puterea cu numai cateva luni inainte la adapostul mitului revolutionar, a tinut sa explice “golanilor”, cu forta batelor si a topoarelor mineresti, orientate de agenti SRI, ca mentinerea la putere a gastii merita riscul declansarii unui razboi civil. Ceea ce, a fost la un pas sa se intample. Si, drept urmare, dupa inabusirea in sange a “Golaniadei”, primele sute de mii de romani care nu mai voiau sa traiasca intr-o tara arestata si brutalizata de comunisti, securisti, neocomunisti, au luat calea exilului. Atunci a inceput exodul romanilor. Acum sunt peste 3,5 milioane fugiti in ultimii 28 de ani.

Din iunie 1990 si pana in februarie 1999 au mai fost inca 5 mineriade. In februarie 1999, are loc ultima. A 6-a! Atunci, presedintele-dezamagire, presedintele-lasitate, prededintele de paie a instaurat – printr-un gest laudabil, dar ramas solitar intr-un mandat cel putin lamentabil – starea de necesitate si a scos Armata pe strazile tarii. Tancuri, trupe speciale, tehnica de lupta diversa. Minerii au fost efectiv stalciti in bataie, trimisi inapoi in Valea Jiului iar liderii lor, in frunte cu “luceafarul huilei”, arestati! Aceeasi gasca de securisti si comunisti reciclati a fost la un pas, astfel, sa distruga complet bruma de democratie si vocatia libertatii ce incepeau sa isi faca simtita prezenta in viata cetatii, odata cu alegerile din 1996. Mineriadele au ingropat Romania undeva la subsolul istoriei Europei, iar aderarea la NATO si apoi la Uniunea Europeana nu par,  dupa cum arata guvernarea dragniota in acest distopic an 2018, sa fi scos tara din grotele servitutilor medievale ranforsate comunistoid.

Dupa iesirea din scena a incapabilului presedinte, revenirea comunistului nomenklaturist cu zambet ipocrit la Cotroceni a marcat triumfal victoria asupra Romaniei a gastii de securisti si aparatnici. Un alt fel de victorie decat cea inregistrata in decembrie ’89 sau decat cea marcata de-a lungul celor 6 mineriade. Caci, intre timp, aceasta gasca de tip Cosa Nostra si-a adancit si consolidat controlul economic asupra tarii. Jaful devenea total, riguros si pretins elegant. Legea, ignorata. Magistratii, pusi la zid sau cooptati in sistem. Jaf cu insertii de intelectualism nastasian. O abominatie poltico-administrativa, camuflata de pretentii academice gaunoase, in spatele careia sute si mii de indivizi ocupau financiar, din interior sau cateodata si din exterior, Romania, in stil mafiot, la adapostul unei puteri politice de tip mafiot – fosti securisti si aparatnici, impreuna deja cu progeniturile si acolitii lor. Establishmentul devenea, vai, atotputernic si transpartinic, trans-social si multi-institutional, prin infiltrare, mostenire, manipulare, mita, coruptie, frica, sfidare, complicitate.

Romania a ajuns sa fie condusa, pana la urma, de grupuri politico-economice, de varii doctrine si denominari partinice sau adoctrinare, de tip Yakuza. O tara membra a NATO, a ONU si a UE, detinuta in partida proprie de cateva zeci de grupuri infractionale, cu adanci afinitati politice si informative, la origine de extractie securistoida si comunistoida. Iar cine cracnea, ajungea sa loveasca asfaltul de la un etaj suficient de inalt…

Dupa relativa degringolada din prima perioada dominata prezidential de vajnicul marinar, gasca s-a regrupat in al doilea mandat al acestuia si a contraatacat prin incercarea de debarcare a incomodului. Infiintarea PNA si apoi a DNA a semnificat intrarea in razboi a puscariabililor cu institutiile de forta ale tarii, singurele care mai puteau face ceva intr-o realitate sufocata de varii grupuri infractionale organizate, extrem de puternice si total sustinute politic. Si, din nefericire pentru aceasta natiune, ucenicul vrajitor al initierii luptei impotriva coruptiei a scapat rapid vraja din mana, atunci cand a decis ca e cazul sa isi urmareasca propriile interse. Nu pe cele ale gastii, de care nu a fost niciodata prea indepartat, nu pe cele ale statului de drept, nu pe cele ale intersului public. Nu. O alta uriasa dezamagire. Pe un alt palier, cu o alta intensitate si cu alte repercusiuni decat s-a produs dezamagirea geologica din anii ’96-2000. Ce blestem!

Finalmente, lupta pentru o Romanie normala, democratica, aflata sub domnia legii, a bunului simt, a exceptionalismului, a profesionalismului, o Romanie constienta de propriul destin frumos, a fost pierduta. Gasca a revenit in forta la putere si a schimbat tactica. A impus imbecilismul, pupincurismul, incompetenta, ticalosia la adapostul presupusei majoritati electorale. A facut in asa fel incat insasi Legea sa fie strambata si sa nu mai incrimineze acele infractiuni, care… nu trebuie sa fie incriminate!

Pe acest fundal, s-a implementat o noua si oribila estetica a raului, alimentata de o retorica publica infecta, care transforma lupta impotriva coruptiei intr-un… pacat de moarte si pe luptatorii ei in… securisti! De necrezut! Fostii securisti si fostii aparatnici, acolitii lor si progeniturile lor, alaturi de tot felul de idiotii utili, care au ajuns sa controleze o uriasa parte a realitatii sociale, economice si politice autohtone, incearca acum sa intoarca realitatea pe dos. Sa schilodeasca adevarul. Sa il batjocoreasca. Sa ingroape istoria. De la presupusi ziaristi si pana la fosti primari si de la fosti primari ai New Yorkului, pana la papistasi traitori dincolo de ocean, toti contribuie voluptos la ingroparea statului de drept si a interesului public. Astfel, cei care – cu bune si cu mai putin bune, cu mai multa sau cu mai putina probitate sau inspiratie, da! – lupta totusi impotriva establismentului corupt, devin, in aceasta logica malefica, … “securisti”, “uneltele raului”, “agenti anti-statali”. Securistii reali ii acuza pe cei care vor sa ii aduca in fata Justitiei pentru devalizarea tarii, ca sunt… securisti. Tragi-comedie in metru romanesc!

Absurdul kafkian al starii de fapt, impus de aceasta gasca, pretins de Stanga, tinde sa devina cutuma, norma si lege. Absurdul tinde sa perverteasca mintile si sa nege evidenta. Absurdul tinde sa subjuge definitiv Romania, indiferent daca o face cu pumnul mineresc sau cu gazele lacrimogene ale jandarmilor sau cu legea faradelegii sau cu doctorate plagiate sau cu premieri idioti si cu sefi de partide condamnati penal.

Romania absurdului abject.