Daniel Uncu. Sunt incapabil sa ma inregimentez tacerii!

Evident ca nu sunt mirat. Sunt doar din ce in ce mai dezgustat si mai revoltat. Caci, nici un abuz al Noii Stangi si al militantilor sau al acolitilor sau al profitorilor acesteia nu ma mai mira. Asa cum nu am exersat vreodata vreo stupoare referitoare la atrocitatile savarsite (sau, care se pot savarsi de aici inainte…!), in numele variatelor forme de marxism – de la bolsevism, la maoism si de la stalinism, la comunismul epocii de piatra al khmerilor rosii, treacand prin comunismul ceausist si sfarsind cu actualul si demolatorul marxism cultural.

Acum, la inceputul acestui secol XXI, paganit de neomarxism, imi accept anxioasa stare de fapt analitica si, vai, afectiva si constat cu o satisfactie resemnata, ca am ajuns tributar unui realism robust si, de aceea, vital, marcat de un inevitabil orizont de asteptare sumbru in materia viitorului societatii umane.

Suntem cu totii cobaii constienti si, vai, inconstienti ai constructiei unui artefact social, de o tantosa aberatie experimentala, care tinde sa ne inregimenteze in acceptarea cuminte a logicii abuzului ideologic, a calomniei institutionale, a pervertirii cooperatiste a sufletelor, a rinocerizarii vocabularului, a desfiintarii publice a incomozilor si a neconformilor, a interzicerii oricarui gand eretic, a cenzurii asa-ziselor deviatii gandiriste, a prigoanei deviantilor, a dezavuarii publice si a asasinarii socio-economice a nealiniatilor, a demolarii si a rescrierii convenabile a istoriei, a reinterpretarii ideologice a culturii, sportului si a stiintelor exacte – mai nou, matematica a ajuns, prin unele locuri, sa fie considerata… rasista!

Aceasta psihopatologie ideologica a cabalei stangiste, este ranforsata deja …legal (!) in multe tari europene. Deja, s-au introdus texte de lege halucinante referitoare la acceptarea fluiditatii indentitatii de gen sau referitoare la obligativitatea educatiei sexuale extrem de timpurii, in gradinite si clase primare, in sensul imbratisarii si obisnuirii copiilor nostri cu deliciile perversitatii polimorfe – teoretizate de corifeul neomarxist Herbert Marcuse in anii ’50 ai secolului trecut sau referitoare la casatoriile gay. Aceasta logica deconstructivista indentitar, moral si societal a incendiat recent Statele Unite ale Americii, a inventat scandaluri politice, a distrus vieti si cariere, a ucis. Suprematia logicii ideologice a Noii Stangi nu se impiedica de cateva zeci de morti. Asa cum logica vechii stangi nu s-a impiedicat de cei o suta de milioane de morti pe care i-a stivuit de-a lungul istoriei ultimilor 100 de ani.

Nici o mirare, deci!

In cazul meu, ramane revolta! Revolta impotriva cenzurii ideilor, a libertatii cuvantului, a libertatii de expresie. Ea isi are, fara doar si poate, radacinile in modul funciar in care am inteles si exersat aceste libertati in familie, in contrapondere cu modul in care m-am confruntat, concomitent, cu prigoana comunista – arestarea tatalui meu si condamanarea lui la 25 de ani de inchisoare, supravegherea si haituirea familiei de catre Securitate, blocarea accesului la achizitia de hrana – si asa, extrem de precara in ultimii ani ai comunismului – in vederea distrugerii oricarei minimale stari de decenta a vietii, eliminarea de facto a mea din facultate, batjocura si degradarea socio-profesionala salariala a mamei mele.

Acestea fiind traite si acestea fiind spuse, ma bucur in permanenta, cu o nedisimulata satisfactie, de un veritabil deliciu existential: sunt incapabil sa ma inregimentez in vreun fel tacerii!