Daniel Uncu. Tocmai, pentru a nu se repeta!

Fracționarea, nemulțumirea și dezumanizarea – reprezintă argumentele unui grup de teorii care argumentează colectiv că genocidul poate fi prevăzut ca fiind posibil in societăti in care fracționarea etnolingvistică si/sau religioasă este mai mare si in care aceasta este combinată, concomitent, cu nemulțumiri între grupuri. Dimensiunea finală importantă este dezumanizarea grupului de victime! Această teorie o datoram sociologului Leo Kuper, care a efectuat unele dintre primele studii în speta genocidului comparativ (Kuper, Leo/ “Genocide: Its political use in the twentieth century”/ Yale University Press, 1982).

In acelasi timp, un alt sociolog de marca, Rudolph Rummel, defineste tipurile de genocid, astfel:

1. Genocid: printre altele, uciderea oamenilor de către un guvern din cauza apartenenței lor de grup indezirabil definit de rasă, etnie, religie, limbă;
2. Politicid: uciderea oricărei persoane sau a unui grup de
persoane de către un guvern din cauza politicii lor sau în scopuri politice;
3. Asasinarea în masă: uciderea fără discriminare a oricărei persoane sau a unui grup de persoane de către un guvern;
4. Democid: uciderea oricărei persoane sau grup de persoane de către un guvern, inclusiv genocid, politicid și omor în masă. (R.J. Rummel. Chapter 2: “Definition of Democide. Death by Government”/Transaction Publishers, 1997).

Un alt factor declanșator al genocidului îl reprezintă crizele naționale: evenimentele catastrofale, cum ar fi războiul, criza economică sau revoluția (mai nou, pandemia!?) pot fi declanșatoare ale genocidului sau ale altor tipuri de ucidere în masă. Această cauzalitate este motivată de una dintre cele două teorii: teoria țapului ispășitor și teoria oportunității politice. Prima teorie susține că un anumit grup este identificat ca fiind cauza crizei și că soluția este eliminarea grupului. A doua teorie susține în schimb că starea de criză creează posibilitatea unui grup de a-și consolida puterea prin genocid. Indiferent dacă grupul se află la guvernare sau vrea să ajungă la guvernare – în mod direct sau indirect.

Nu în ultimul rând, puterea guvernamentală excesivă poate fi un alt posibil factor declanșator al genocidului: această teorie se datorează în mare măsură lui Rudolph Rummel și este denumită drept Teoria principiului puterii. Rummel susține în rezumat următoarele: „Cu cât un guvern are mai multă putere, cu atât poate acționa în mod arbitrar în funcție de capriciile și dorințele elitei și cu atât mai mult va porni războaie împotriva unora sau a altora, iși va omorî cetățenii săi din străinătate sau pe cei domestici. (Per a contrario -s.n.), cu cât este mai restrânsă puterea guvernelor, cu atât mai puțîn acestea își vor agresa cetățenii” (Rummel, Rudolph J./ “Death by government”. Transaction Publishers, 1997).

Nazismul, comunismul bolșevic/sovietic, maoismul, “comunismul epocii de piatră” al Khmerilor Roșii, național-comunismul blocului est-european, comunismul african, comunismul vietnamez, toate au fost atee, toate au fost fundamental marxiste și toate au produs democide – combinația complexă și exhaustivă a esteticii exterminării neconformilor, a alteraților, a indezirabililor, a neînregimentaților sau, pur și simplu, a inocenților.

La fel, noile mișcări care își doresc cu violență preluarea puterii politice și accederea la exercițiul guvernamental, absolut indiferent de modalitatea accederii la putere (!), mișcări neomarxiste, socialist-democrate, social-democrate, socialiste, progresiste, cultural-marxiste, ecologiste, anarhiste, sexo-marxiste, deconstructiviste identitar și demolatoare economic, moral și cultural, ATACĂ incendiar în aceste zile paradigma nord-americană a libertății, a democrației constituționale, a liberei inițiative, ucigând indistinct, în numele drepturilor omului, neconformi, alterați, indezirabili, oponenți, neînregimentabili și inocenți.

De aceea sau TOCMAI de aceea, devin imperios necesare: diminuarea drastică a puterii guvernamentale în viața cetățeanului și militarea cu obstinație pentru implementarea unui guvern minimal – cu toate beneficiile lui fiscale, normative și sociale aferente; construcția psihologică societală a asumării responsabilității personale și crearea unui cadru legal, cultural și aspirațional al egalității de șanse, nicidecum al egalității de rezultate sau de venit; crearea unui spațiu legal și benevolent de caritate, care să susțină și să stimuleze implicarea cetățeanului și a comunităților în armonizarea unui procent sensibil din protectia sociala.

De aceea sau TOCMAI de aceea, conservatorismul devine pe zi ce trece și cu fiecare eveniment dramatic pe care îl vedem că se derulează chiar acum în Europa și Statele Unite, doctrina vitală pentru reconstrucția societății capitaliste și a logicii democratice, în spiritul moralei durabile, aderării la obiceiuri, convenții/cutume și la continuitate, al principiului prudenței, al acceptării imperfecțiunii omului și al înțelegerii realității obiective care atestă că libertatea și proprietatea sunt strâns legate.

De aceea sau TOCMAI de aceea, avem datoria morală și oportunitatea istorică să susținem și să promovăm comunitatea voluntară și să ne opunem cu vehemență colectivismului involuntar, înțelegând în același timp necesitatea existenței unor restricții prudente ale puterii și ale pasiunilor umane.

De aceea sau TOCMAI de aceea, este imperios necesar să înțelegem că permanența și schimbarea trebuie să fie recunoscute și reconciliate într-o societate viguroasă, nicidecum impuse prin forță sau prin artefacte ideologice.

Tocmai de aceea, dar NU NUMAI de aceea, nu cred că societatea umană are o altă șansă de reformare benefică, alta decât in lumina conservatorismului. Tocmai pentru a nu se repeta manipularea, falimentul, durerea, minciuna, teroarea, foametea, dezumanizarea, ateismul, genocidul, politicidul, asasinatul în masă și democidul.