Daniel Uncu. Un precedent dezintegrator!

Germania a deschis, fără doar și poate, cutia Pandorei în ceea ce privește coeziunea unională. Acuzele venite din partea specialiștilor bancari, politologilor și a unor oameni politici europeni conform cărora, Berlinul a declanșat „începutul sfârșitului” pentru Uniunea Europeană, par mai mult decât credibile.

Despre ce este vorba? Instanța judecătorească supremă a Germaniei a pus sub semnul întrebării legalitatea vastului program de cumpărare a activelor țărilor membre, demarat de Banca Centrală Europeană pe fondul pandemiei!

Curtea Constituțională a Germaniei a impus Guvernului și Parlamentului să facă o „evaluare a proporționalității” sistemului de cumpărare a obligațiunilor publice de către Banca Centrala Europeană, în valoare de 2,2 trilioane de euro! O sumă extrem de importantă. Adică, s-a poziționat inechivoc împotriva deciziei “băncii tutelare” europene! Achiziția BCE a avut ca scop injecția de capital, prin achiziție de bonduri de stat, în economiile europene grav afectate de criză. Curtea Constituțională a amenințat chiar cu blocarea Bundesbank, banca centrală a Germaniei, de la participarea la achizițiile viitoare de active de către BCE, ceea ce pune înaintea logicii unionale… jurisdicția națională!

Altfel, spus, de unde Angela Merkel era până nu demult campioana paradigmei “mai multă Europă” – o impunere ideologică de autoritate unională, extrasă din Tratatele UE, având implicații deconstructiviste asupra suveranitatilor naționale ale țărilor membre, cu vocație obligatorie – iată că, acum, aceeași Angela Merkel opune poziția națională a Curții Constituționale a Germaniei, politicilor supranaționale ale Băncii Centrale Europene! Un fapt fără precedent și extrem de periculos din perspectiva coeziunii politice și juridice a Uniunii și a independenței supranaționale a BCE.

Mai mult decât atât, aceeași Curte Constituțională a ignorat astfel o decizie din 2018 a Curții Europene de Justiție – instanța supremă a UE, conform căreia cumpărarea de obligațiuni de către BCE a fost declarată legală!

Problema se discută la nivel de impact juridic și psihologic și la nivel de încredere politică. TFEU (Treaty on the Functioning of the European Union) și TEU (Treaty on European Union) sunt în vigoare și au fost și până acum, dar reacția BVerfG (Bundesverfassunggericht – The Federal Constitutional Court – Curtea Constituțională Federală) propune o cutumă, o conduită normativă de care s-au ferit a fi exploatată până acum toate Curțile Constituționale naționale. Jurisprudența în speță creează un precedent aplicabil.

Guy Verhofstadt, spre exemplu, constata că decizia instanței germane este cel puțin ciudată, acesta punând cu vehemență la indoială dreptul instanței naționale germane de a contesta independența BCE. Politic, ceea ce până acum era de neaccesat, iată că a devenit accesibil și de urmat, ca exemplu formator…!

Este evident că dacă fiecare instanță constituțională a fiecărui stat membru începe să dea propria interpretare a ceea ce Europa poate și nu poate face – ceea ce devine acum perfect posibil! – poate reprezenta începutul sfârșitului paradigmei supranaționale fundamentate robust la Lisabona. Pe de o parte.

Pe de alta, directorul academic al think tank-ului “Jacques Delors Centre”, Prof. dr. Henrik Enderlein, a remacat cu vădită acuratețe, că “din perspectiva integrării europene, hotărârea Curții Constituționale este un dezastru”, tocmai pebtru că semnalul unei instanțe naționale potrivit căruia Decizia CEJ este “de neînțeles”(!!!) reprezintă o lovitură majoră pentru coeziunea politică a UE. Iar întrebarea lui Enderlein, peluata de AFP acum câteva ore este legitimă: „Cum ar reacționa, oare, Germania dacă instanțele maghiare sau poloneze ar emite o astfel de declarație !?”

Bună întrebare…

Cert este că suntem, indiferent de cum încercăm să privim lucrurile, într-un punct de cotitură, care a început să se profileze încă de la videoconferința liderilor G-7 de luna trecută, în cadrul căreia s-a desprins clar că Italia, Spania și, inedit!, Franța nu au susținut poziția ostilă a Germaniei în chestiunea achiziției de către BCE de bonduri naționale pentru a veni în ajutorul țărilor membre, grav lovite de pandemie. Ceva în paradigma coeziunii mult trâmbițate se modifică în sens dezintegrator, fără doar și poate.

Este pentru prima dată când o instanță națională a acționat cu deplină indiferență față de o hotărâre a CEJ, ca și cum aceasta ar fi fost nevalidă. De necrezut și, da, fără precedent, în contextul în care Germania impune cutuma și norma în Uniunea Europeană!

Germania, culmea, din postura de lider formal și informal al construcției europene, pare că demonstrează fără nici o jenă că ceea ce îi este benefic devine rapid normă europeană și discurs public integrator, iar cea ce nu îi este benefic sau consideră că este irelevant din pespectiva… națională, poate fi ignorat. Indiferent de obligațiile, regulile, normele, interesele și legislația unionale!

Un asemenea precedent poate deveni, fără doar și poate, unul cu potențial dezintegrator european, căci orice țară membră, din acest moment, va putea invoca în varii spețe actuala opoziție a Germaniei, ca argument în favoarea oricăror interese naționale!

Juridic și politic, suntem într-un punc de cotitură.

Au fost suficiente câteva luni de criză pandemică, pentru ca butaforia unională să înceapă să se comporte, de la înălțimea chiar a motorului său formator, în sensul știut de noi toți. Anume acela că Europa este încă departe iar națiunile sunt aici.