CONTRIBUTOR
PSD rămâne un partid totalmente arestat de logica infracțiunii justificabile politic. O justificare – culmea halucinarii! -, cu pretenții normativ-morale. Această “justificare” a fost mai întâi creată, apoi ranforsată și constant edificată în ultimii 27 de ani, de către establishmentul comunistoid care a preluat puterea în 1990 și care s-a transformat apoi într-o întreprindere de tip mafiot, cu acoperire națională.
De la infracțiunile cu proiecție genocidara ale grupului condus de Iliescu, justificate în decembrie 1990 prin logica actului revoluționar și, apoi, în iunie 1990 prin necesitatea intervenției anti-legionare a minerilor și până la legile injustiției promovate de PSD-ul condus de Dragnea, justificate anti-securistic – o iinimaginabilă blasfemie la adresa celor care au suferit cu adevărat din cauza fostei Securități – morala publică social-democrată s-a consolidat și s-a autovalidat doar prin actul de putere exersat cu impunitate în ultimii 28 de ani de către FSN-PDSR-PSD.
S-a ajuns astăzi ca în fața Infractorului Suprem, care se alintă ridicol cum că ar fi avut “mână proastă” la premieri – adică, a numit persoane, care au ajuns să se răzvrătească împotrivă-i, cu excepția fabuloasă a agramatei Dancila – orice referire la lege, morală, etică, interes public, stat de drept devine… un atac al “statului paralel” la adresa democrației. A democrației corupției.
Existența “statului paralel” este îngurgitată pe nerăsuflate de un segment semnificativ al populației, din cauza faptului că PSD a reușit să își indoctrineze de-a lungul timpului și să își încarcereze electoratul și activul de partid, care vrând-nevrând au îmbrățișat realitatea impusă economic a servituților de tip medieval, stabilite informal în interiorul clanului de partid și formal în exercițiul guvernării. Evident, în defavoarea și cu sfidarea statului de drept.
În virtutea acestei realități, altoită comunistoid și mafiotic, statul de drept a devenit “statul paralel”, “statul subteran”! Realitatea obiectivă s-a întors pe dos. Acolo, în psihologia individului pesedist, democrația liberală este inamicul public numărul unu. Căci ea atentează la însăși fibra fundamentală a existenței partidului: autocrația de tip mafiot! Autocrația care generează asistentialism, dependență, servitute, pofta bunului plac, autocrația care desființează libertatea și arestează democrația, hrănind astfel cultul personalității liderului autocrat.
Acest tablou grotesc definește electoratul și politicienii PSD.