• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Dănuț Jemna. Creștinismul și psihologia
Dănuț Jemna. Creștinismul și psihologia
Home
Debate

Dănuț Jemna. Creștinismul și psihologia

May 31st, 2020 [ Marginalia ] [ Marginalia ] Debate comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Este cunoscut faptul că astăzi foarte mulți oameni apelează la psihologi și psihiatri pentru a trata diverse afecțiuni psihice sau pentru a beneficia de consiliere privind deciziile și problemele din viața lor. Există voci care consideră că actualmente asistăm la o adevărată explozie a fenomenului și că psihoterapia este noua religie, iar cabinetul de specialitate este noua biserică la care merg foarte multe persoane, îndeosebi în spațiul occidental, dar nu numai. Pe de o parte, indivizii solicită un psiholog ca urmare a eforturilor de a-și gestiona diversele crize, în special de identitate, create de existența umană în contextul societății postmoderne dominate de individualism, cultura de masă și tehnologie. Atomizarea societății, supralicitarea atenției, stresul și tot mai multă muncă sunt tot atâtea cauze ce alimentează oboseala, anxietatea, complexele și dezechilibrele din viața cetățenilor. În unele state, paradigma terapeuticii psihologice a devenit o adevărată obsesie și un panaceu universal. Pentru aproape orice problemă din existența cuiva se recomandă imediat consultarea specialistului psiholog sau psihiatru, iar spațiul public induce în permanență ideea că avem nevoie de terapie în permanență, de la vârsta școlară, până la bătrânețe. Mass-media contribuie foarte mult la propagarea acestei viziuni și ne propune să apelăm cu încredere la terapeuți așa cum o facem în legătură cu problemele uzuale de la îngrijirea dentară și nutriție, până la activitatea fizică și cosmetică. Pe de altă parte, nevoia de terapie este direct proporțională cu distanțarea oamenilor de biserică și de viața religioasă. Spiritualitatea creștină a dezvoltat un cadru coerent în care credincioșii au posibilitatea să realizeze un efort de transformare a vieții lor sub îndrumarea unui părinte spiritual. Contextul relației de ucenicie și taina spovedaniei oferă suportul pentru o bună cunoaștere de sine, pentru forme de terapie care să înlăture problemele și neputințele sufletești, în acord cu o viziune dinamică și relațională despre natura omului. Însă aceste instrumente sunt tot mai puțin utilizate de credincioși și suferă și de incapacitatea instituțiilor eclesiale de a oferi sprijin oamenilor dincolo de slujbele publice. Din păcate, în ultimele decenii, biserica a mai externalizat una dintre slujirile sale fundamentale și pare să cedeze ușor terenul, acceptând faptul că această coordonată a fost preluată cu succes de stat, de oamenii de știință și cei de afaceri. Fenomenul are o mare amploare la nivelul tinerilor, care nu mai acordă încredere bisericii, se declară într-un număr tot mai mare atei și consideră că știința are răspunsul la toate întrebările.

Așa cum observă diverse personalități, de la analistul F. Fukuyama, până la arhiepiscopul de Canterbury, anumiți oameni ai bisericii și-au adaptat discursul și strategia și sunt tentați să facă din Isus un mare terapeut. Dacă această imagine se vinde bine și atrage publicul, biserica poate veni cu o ofertă pe măsură. În anumite confesiuni, slujbele bisericii și activitățile religioase sunt construite ca să facă față acestei tendințe a oamenilor de a-și rezolva probleme legate de stima de sine și prețuirea celorlalți, de a găsi siguranța și confortul pentru experiența lor de zi cu zi în complexitatea lumii actuale, de a construi o identitate care este dominant definită de experiența profesională. În unele cazuri, participarea la slujbele religioase reprezintă o formă de terapie de grup. Predicile au caracter motivațional și pun mare accent pe latura pozitivă a experienței creștine, pe importanța și locul fiecăruia în planul divin, pe sprijinul lui Dumnezeu în toate lucrurile, pe calitatea de învingători a celor care îl urmează pe Isus etc. Adesea, muzica este antrenantă și trebuie să asigure o implicare emoțională foarte puternică, destul de aproape de logica marilor concerte pop-rock. De asemenea, viața comunitară presupune un activism religios care să dea sentimentul apartenenței la o comunitate și implică tot mai mulți credincioși în întâlniri cu diverse roluri și cu diferite categorii de persoane, utilizând scheme de management cât mai bine puse la punct. Nu în ultimul rând, anumite biserici au dezvoltat ideea utilizării unor terapeuți cu educație de specialitate care să facă consiliere în cabinete deschise la nivelul parohiei. Frecvent, acești specialiști nu au nici un fel de cultură religioasă, iar alteori își asumă cadrul credinței creștine, încercând să promoveze o ”psihologie creștină” care combină texte din Scripturi și Freud. Există și prelați care fac cursuri de psihologie și terapie pentru a se pune la dispoziția enoriașilor în această logică nouă, iar unii dintre ei ajung să se ocupe doar de această profesie și eventual renunță la slujirea clericală.

În România, fenomenul noii religii este abia la început. După 1990, societatea românească a intrat în procesul alert de schimbare prin infuzia valorilor occidentale, pe lângă dinamica mecanismului complex de tranziție de la totalitarism la democrația liberală. Existența unei tensiuni și incertitudini la nivelul oamenilor, ce provin din ciocnirea unor viziuni diferite despre lume și viață și din confruntarea unor modele sociale foarte diferite, produce efecte cu impact psihologic puternic, traume și probleme ce necesită terapie. Însă asemenea persoane cu probleme nu știu cum să procedeze, fie din lipsă de cunoaștere, fie dintr-o atitudine de reținere față de soluțiile oferite de psihologi. O anumită inerție a schimbărilor de mentalitate provine din tendința unor structuri de tip tradițional de a se conserva, iar influența unor instituții precum biserica sau școala contribuie la acest mecanism de frânare a înnoirilor la care este supusă viața oamenilor pe diverse căi. În același timp, expunerea la cultura occidentală cere cu rapiditate schimbări de gândire și comportament, iar oamenii resimt această presiune constantă care le poate acutiza anumite probleme din viața lor. Din perspectiva temei analizate, situația din țara noastră este interesantă și pentru că nivelul de cunoștințe privind psihologia umană și etapele dezvoltării personalității, împreună cu nevoile și provocările lor, este destul de scăzut. Atât statul, cât și religia și știința au ținut societatea într-o anumită umbră și incertitudine în ceea ce privește cultura cunoașterii de sine. Lipsa de încredere în instrumentele și rezultatele unor științe sociale precum psihologia sau sociologia, dar și în cele profesate de spiritualitatea creștină, este suficient de mare, după ce populația a trecut printr-un lung proces de inginerie socială. Comunismul și perioada de tranziție au degradat capitalul social și au redus viața socială la o formă de colectivism pestriț în care se întâlnesc diverse surse de autoritate ce solicită atenția și participarea individului, dar fără ca acesta să fie educat în spiritul libertății, cunoașterii de sine și responsabilității.

În general, biserica a folosit instrumente de evaluare și soluționare a problemelor oamenilor care actualmente sunt considerate a fi apanajul psihologiei. Teologia și spiritualitatea creștină au fost și sunt preocupate de înțelegerea naturii umane și a experienței persoanei ca unicitate ce se definește și exprimă relațional, atât în raport cu divinitatea, cât și cu semenii. Anumiți specialiști au descoperit în scrierile Sfinților Părinți metode și abordări terapeutice pe care știința modernă le-a descoperit și dezvoltat abia recent. Este important de subliniat și faptul că liderii religioși au folosit și încă folosesc anumite căi și mijloace cu impact psihologic pentru a convinge și chiar manipula masele de oameni aflate sub autoritatea lor. În România, bisericile se opun invaziei terapeuților, sub pretextul că oamenii găsesc la duhovnici și părinții spirituali toate sfaturile și soluțiile bune pentru problemele lor. A deschide sufletul și a scoate la iveală toate detaliile intime în fața unui străin care pretinde că poate oferi soluții cu ajutorul științei reprezintă un act nesăbuit pe care liderii religioși nu îl recomandă sub nici o formă. În egală măsură însă, oamenii se plâng că dialogul cu clericii nu depășește adesea nivelul unei scheme ritualice care nu produce efectul scontat. Soluțiile primite sunt frecvent anacronice, nu au de a face cu problemele reale ale oamenilor și nu conduc la un rezultat așteptat, fapt care mărește distanța credincioșilor față de biserică. Însă numărul oamenilor care apelează la terapeuți este în creștere. Pe de o parte, unii intră în această lume ca urmare a mecanismului pieței, fiind convinși de publicitate, mărturia unor cunoscuți, informația obținută din documente de specialitate etc. Pe de altă parte, alții consideră că nu au altă sursă la care să apeleze pentru că nu mai au încredere în biserică și în capacitatea ei de a ajuta și interveni eficient în viața lor. Ideea mersului la psiholog a devenit atractivă și din perspectiva faptului că cel credincios iese cumva din sfera comunității religioase unde este mult mai expus privirii și judecății celorlalți, se adresează unui specialist și pune preț pe logica economică: un serviciu plătit conduce inevitabil la beneficii concrete.

În fața acestei tendințe de acaparare a zonei terapiei doar de către cei care utilizează mijloacele și viziunea cunoașterii științifice, biserica este nevoită să facă anumite evaluări importante. Prima privește propria spiritualitate și maniera în care modelele cu care operează sunt relevante și actuale, aduc rezultate eficiente la problemele credincioșilor. Asupra acestui subiect am discutat în trei texte anterioare legate de nevoia unui model de spiritualitate contemporan. A doua vizează dialogul știință – religie. Biserica tinde să aibă o atitudinea rezervată cu privire la rezultatele științei și tehnologiei. Însă istoria recentă a dovedit că lucrurile se schimbă cu o viteză mult mai mare și că nu există un timp suficient de îndelungat, ca în trecut, pentru a evalua noile provocări aduse de aceste noutăți pentru viața de credință. Anumiți teologi și oameni ai bisericii au înțeles că doar printr-un dialog deschis și serios între cele două domenii de cunoaștere se poate ajunge la fundamentarea unui mod de viață care poate corespunde exigențelor credinței creștine în contextul actual. Varianta renunțării la propria abordare și abandonarea problemei în mâinile specialiștilor psihologi, fie la cabinete private sau de stat, fie la cele deschise în curtea bisericii nu este o soluție responsabilă. De cealaltă parte, nu este viabilă nici calea demonizării psihologiei și a muncii terapeuților care practică această specialitate. În fine, nici tentativa unui mix care să integreze credința și știința într-un produs numit ”psihologie creștină” nu poate fi susținută, chiar dacă pentru unii ar fi calea onorabilă de a rezolva lucrurile. Dialogul dintre știință și teologie presupune o abordare care lasă loc de acțiune ambelor domenii în viața oamenilor, cunoscând foarte bine mijloacele, scopurile și limitele fiecărei căi. De pildă, știința nu va lua în calcul niciodată realități precum Dumnezeu, harul, păcatul și răul, și nici nu este necesar să facă asta. Fără acestea însă, viața de credință nu are sens, iar realitatea este forțat îngustată la ceea ce poate demonstra știința. În egală măsură, dacă știința are argumente concrete că anumite boli ale aparatului psihic necesită un tip anume de terapie și mai ales tratament medicamentos, biserica ar trebui să ia act de asemenea rezultate și să își încurajeze credincioșii să le folosească. Mai trebuie subliniat faptul că această deschidere la dialog ar putea avea un impact important în privința efortului de creștere a culturii populației privind experiența umană în calitate de ființe psihice și spirituale, care pot fi afectate de boli la fel de bine cum sunt afectate organele corpului și că au nevoie de tratamente adecvate pentru vindecare. În contextul unui mediu social tensionat și cu un puternic impact la nivel identitar, deschiderea credincioșilor atât către rezultatele antropologiei și spiritualității creștine, cât și față de rezultatele din psihologie poate avea un impact pozitiv în menținerea unui echilibru personal de care este atâta nevoie în această perioadă.

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Martin S. Martin. STATELE UNITE, CU BUNE, CU RELE...Capsula Dragon și interesul particular
Previous article Martin S. Martin. STATELE UNITE, CU BUNE, CU RELE...Criză națională
[ Marginalia ]

[ Marginalia ]

Related Posts

Bogdan Glăvan. Frica este irațională
January 25th, 2021

Bogdan Glăvan. Frica este irațională

Virgil Iordache. Fapte în Adevăr. Note de lectură la ”Maladia ideologiei şi terapia Adevărului”
January 25th, 2021

Virgil Iordache. Fapte în Adevăr. Note de lectură la ”Maladia ideologiei şi terapia Adevărului”

Pe Disney+, copiii nu mai pot urmări „Peter Pan” sau „Pisicile aristocrate” pentru a nu se expune „modurilor de reprezentare învechite sau peiorative ale minorităților”
January 25th, 2021

Pe Disney+, copiii nu mai pot urmări „Peter Pan” sau „Pisicile aristocrate” pentru a nu se expune „modurilor de reprezentare învechite sau peiorative ale minorităților”

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Cristian Pătrășconiu. 33 de motive pentru a (re) citi Omul recent Cultura

Cristian Pătrășconiu. 33 de motive pentru a (re) citi Omul recent

Jan 26th, 2021
Lupta pana la capat: Te astepti sa fie vorba de unitati de elita. Nu este adevarat... Istorie

Lupta pana la capat: Te astepti sa fie vorba de unitati de elita. Nu este adevarat...

Jan 26th, 2021
Bogdan Glăvan. Frica este irațională Debate

Bogdan Glăvan. Frica este irațională

Jan 25th, 2021
Virgil Iordache. Fapte în Adevăr. Note de lectură la ”Maladia ideologiei şi terapia Adevărului” Debate

Virgil Iordache. Fapte în Adevăr. Note de lectură la ”Maladia ideologiei şi terapia Adevărului”

Jan 25th, 2021
Pe Disney+, copiii nu mai pot urmări „Peter Pan” sau „Pisicile aristocrate” pentru a nu se expune „modurilor de reprezentare învechite sau peiorative ale minorităților” Cultură

Pe Disney+, copiii nu mai pot urmări „Peter Pan” sau „Pisicile aristocrate” pentru a nu se expune „modurilor de reprezentare învechite sau peiorative ale minorităților”

Jan 25th, 2021
Ne distruge tehnologia din ziua de azi memoria? Debate

Ne distruge tehnologia din ziua de azi memoria?

Jan 25th, 2021
Alexandru Călinescu: Artele la control Cultură

Alexandru Călinescu: Artele la control

Jan 25th, 2021
Pe marginea unei provocări formulate de domnul Teodor Baconschi. Este teoria critică calea României către tradiția occidentală? Debate

Pe marginea unei provocări formulate de domnul Teodor Baconschi. Este teoria critică calea României către tradiția occidentală?

Jan 25th, 2021
O teorie: Pana sa-i mintim si manipulam pe altii, ne auto-mintim si auto-manipulam... Focus

O teorie: Pana sa-i mintim si manipulam pe altii, ne auto-mintim si auto-manipulam...

Jan 25th, 2021
Câteva fragmente din „Teoria râsului”, de Henri Bergson Filozofie

Câteva fragmente din „Teoria râsului”, de Henri Bergson

Jan 24th, 2021
„Middlemarch” & raţiunile inimii Cultură

„Middlemarch” & raţiunile inimii

Jan 24th, 2021
Despre schimbare doar de dragul schimbării Educație

Despre schimbare doar de dragul schimbării

Jan 24th, 2021
Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Alain Juppé. Patru decenii de loialitate. Partea II Debate

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Alain Juppé. Patru decenii de loialitate. Partea II

Jan 24th, 2021
Daniel Uncu. Până când vom rezista ? Debate

Daniel Uncu. Până când vom rezista ?

Jan 24th, 2021
D. P. Aligica: Neototalitarianismul contemporan vizeaza libertatea de expresie; in absenta ei, votarea nu-i incurca si va fi mentinuta... Filozofie politică

D. P. Aligica: Neototalitarianismul contemporan vizeaza libertatea de expresie; in absenta ei, votarea nu-i incurca si va fi mentinuta...

Jan 24th, 2021
Christina Zarifopol-Illias: Alte povesti ale doamnelor si domnilor din Bucuresti: "Strada Palade 23" Societate

Christina Zarifopol-Illias: Alte povesti ale doamnelor si domnilor din Bucuresti: "Strada Palade 23"

Jan 23rd, 2021
Cetățeanul dependent Societate

Cetățeanul dependent

Jan 23rd, 2021
Câteva intuiții matematice pentru noțiuni teologice (partea I) Cultură

Câteva intuiții matematice pentru noțiuni teologice (partea I)

Jan 23rd, 2021
C. A. Rosetti: A cugeta este a urzi. Ca sa fiu urzitor trebuie sa fiu liber.... Istoria ideilor

C. A. Rosetti: A cugeta este a urzi. Ca sa fiu urzitor trebuie sa fiu liber....

Jan 23rd, 2021
I. D. Sîrbu: Pe pielea lor se va vedea cat de lasi, milogi, concesivi si tradatori pot sa fie fiii liberalismului si nepotii declaratiei drepturilor omului... Literatură

I. D. Sîrbu: Pe pielea lor se va vedea cat de lasi, milogi, concesivi si tradatori pot sa fie fiii liberalismului si nepotii declaratiei drepturilor omului...

Jan 23rd, 2021
Calea mai puțin bătătorită a lui Clarence Thomas Politică

Calea mai puțin bătătorită a lui Clarence Thomas

Jan 22nd, 2021
Florin Cojocariu: Ce se întâmplă acum in SUA e cu totul ieșit din comun Politică

Florin Cojocariu: Ce se întâmplă acum in SUA e cu totul ieșit din comun

Jan 22nd, 2021
Czesław Miłosz: „Ținutul Ulro”. Fragmente Cultură

Czesław Miłosz: „Ținutul Ulro”. Fragmente

Jan 22nd, 2021
„Civilizația” lui Kenneth Clark după 50 de ani Cultură

„Civilizația” lui Kenneth Clark după 50 de ani

Jan 22nd, 2021
Episcopul Ignatie al Hușilor. O mică persiflare (conservatoare) Opinii

Episcopul Ignatie al Hușilor. O mică persiflare (conservatoare)

Jan 22nd, 2021
Bogdan Călinescu. A gândi liber Debate

Bogdan Călinescu. A gândi liber

Jan 22nd, 2021
O imagine. Două coloane. Despre violențele din Statele Unite Politică

O imagine. Două coloane. Despre violențele din Statele Unite

Jan 22nd, 2021
Silviu Man. TEHNOCALIPSA DUPĂ ELON ŞI ALTE CÂTEVA PROFEŢII „SECULARE” ALTFEL

Silviu Man. TEHNOCALIPSA DUPĂ ELON ŞI ALTE CÂTEVA PROFEŢII „SECULARE”

Jan 22nd, 2021
P. J. Proudhon: A fi guvernat ALTFEL

P. J. Proudhon: A fi guvernat

Jan 22nd, 2021
Dragos Paul Aligica. Noi nu am avut de ales: A fost simplu. Generatia urmatoare insa are... Educație

Dragos Paul Aligica. Noi nu am avut de ales: A fost simplu. Generatia urmatoare insa are...

Jan 22nd, 2021
Rețeaua – cea mai recentă utopie Debate

Rețeaua – cea mai recentă utopie

Jan 21st, 2021
Boemul și revoluționarul Cultură

Boemul și revoluționarul

Jan 21st, 2021
Alexandru Lăzescu. Riscuri și costuri pandemice Opinii

Alexandru Lăzescu. Riscuri și costuri pandemice

Jan 21st, 2021
Bogdan Călinescu. Despre Trump, cu luciditate și obiectivitate Opinii

Bogdan Călinescu. Despre Trump, cu luciditate și obiectivitate

Jan 21st, 2021
Melania Cincea. Dandy mârâind la „câinele alfa” Opinii

Melania Cincea. Dandy mârâind la „câinele alfa”

Jan 21st, 2021
Marcela Țușcă: "Aici prezintă Domnul Țușcă Petrică" Istorie

Marcela Țușcă: "Aici prezintă Domnul Țușcă Petrică"

Jan 21st, 2021
Dragoș Paul Aligică: Si astfel vom avea din nou două categorii, două clase, două tipuri umane... Cultură

Dragoș Paul Aligică: Si astfel vom avea din nou două categorii, două clase, două tipuri umane...

Jan 21st, 2021
Tanarul Eliade: o excursie de grup absolut -dar absolut- memorabila! Istoria ideilor

Tanarul Eliade: o excursie de grup absolut -dar absolut- memorabila!

Jan 21st, 2021
O scrisoare de la Ion D. Sîrbu către Liviu Rusu Cultura

O scrisoare de la Ion D. Sîrbu către Liviu Rusu

Jan 20th, 2021
Despre Sinele ca poveste: Suntem noi oare numai propriile noastre povești? Filozofie

Despre Sinele ca poveste: Suntem noi oare numai propriile noastre povești?

Jan 20th, 2021
Timpuri potrivnice Cultura

Timpuri potrivnice

Jan 20th, 2021
Mircea Mihăieș. Rasismul cultural Opinii

Mircea Mihăieș. Rasismul cultural

Jan 20th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.