Dănuț Jemna. Gustul libertății

După două luni de stare de urgență, oamenii au ieșit din case în număr mare pentru a se bucura de schimbarea produsă în societate prin trecerea la starea de alertă. Imediat, jurnaliștii și politicienii au început să analizeze ceea ce s-a văzut în comportamentul cetățenilor. Unii au semnalat pericolul și critică faptul că oamenii s-au grăbit să iasă în public, deși pandemia nu a trecut. Alții consideră că era necesară această gură de aer pentru populație și că nu trebuie să fim descurajați cu privire la ceea ce va urma. Într-adevăr, ridicarea stării de urgență era mult așteptată de toată lumea, de la oamenii obișnuiți până la antreprenori, politicieni, sportivi, lideri religioși etc. Într-un fel sau altul, toți doresc reînceperea activităților și revenirea la o viață normală, fără restricții din partea statului. Perioada care a trecut însă nu poate fi depășită fără un minim efort de evaluare, fără analiza unor implicații ce decurg din tot ceea ce s-a întâmplat în acest timp, atât pentru prezent, cât și pentru viitor. Se pune așadar întrebarea legitimă cu privire la lecțiile care decurg din întregul proces complex la care am participat cu toții, chiar dacă pentru un interval de timp relativ scurt. Una dintre temele de interes este legată de modul în care oamenii au perceput impactul evenimentelor și deciziilor statului asupra libertății lor și a ordinii sociale. Fără a face apel la abordări teoretice sau subtilități filosofice, ne limităm la a observa și constata diverse reacții ale populației, percepția lor asupra unor schimbări la care asistă și mai ales asupra evoluției viitoare atât a pandemiei, cât și a implicării statului în raport cu drepturile și libertățile cetățenilor. Sumar, putem observa câteva tendințe și eventual câteva tipuri de indivizi care surprind o serie de caracteristici umane și diversitatea lor de exprimare ce au fost activate în orizontul problemei libertății și responsabilității sociale.

Începem prin a ne referi la categoria celor speriați și fricoși. Pentru ei, manifestarea libertății presupune și nevoia de a fi siguri că ceea ce fac și gândesc se desfășoară în cadrul stabilit la nivelul societății. Atât în perioada anterioară, cât și acum, aceste persoane sunt foarte alarmate de ceea ce se întâmplă și de faptul că autoritățile fac prea puțin în a asigura un cadru de siguranță pentru viața lor. Ei sunt de acord cu luarea unor măsuri cât mai stricte pentru a împiedica răspândirea bolii și sunt gata să renunțe la cât mai multe drepturi și libertăți pentru un interval de timp mai scurt sau mai lung, până ce pandemia va trece. Asemenea oameni se agită mereu și caută în toate direcțiile să afle informații cu privire la evoluția lucrurilor pe glob și sunt interesați în permanență de soluțiile implementate în diverse locuri. Ei sunt dependenți de explicațiile oferite de presă și de cei considerați specialiști și pe care aparatul mass-media îi promovează ca autorități în domeniu. În plus, cei speriați accesează în permanență știri și opinii care sunt promovate pe rețelele de socializare și internet, considerând că o cantitate mare și variată de informații le dau și răspunsurile la întrebări. Nevoia de certitudine și siguranță îi face dependenți de reguli și directive clare ce trebuie urmate, iar lipsa lor sau anumite goluri sau neclarități în reglementare le alimentează spaima și incertitudinea. Izolarea în casă și contactul redus cu semenii le-a radicalizat anumite angoase cu privire la lipsa alimentelor, schimbarea ordinii politice la nivel național și global, accelerarea crizei economice etc. Aceștia sunt o pradă ușoară pentru teoriile conspiraționiste și ideile care propun explicații dintre cele mai ingenioase și mai bizare cu privire la sursa și implicațiile manifestării acestei boli la nivel mondial.

Conformiștii sunt cei care acceptă lucrurile așa cum sunt și consideră că trebuie să avem încredere în autoritățile care stau la baza societății. Ei înțeleg că este necesar să se impună noi reglementări și că specialiștii din fiecare domeniu al vieții sociale ne fac un bine prin munca lor, prin soluțiile propuse și implementate în contextul stării de urgență și a celei de alertă. Conștiința și libertatea conformiștilor funcționează prin acceptarea pasivă a parametrilor unei ordini stabilite de puterile administrației și eventual de reglementările bisericii, în cazul celor religioși. Pentru ei, respectarea regulilor reprezintă atât o datorie, cât și un scut. Legitimitatea deciziilor și schimbărilor propuse nu este pusă la îndoială, iar noile reguli sunt acceptate ca firești. Dacă există o critică pe care o aduc, ea se referă la cei care nu respectă cu strictețe ordinea impusă și îi consideră responsabili pentru efectele negative ce apar. Formularea de obiecții, analiza și evaluarea riguroasă a activității autorităților nu este neapărat necesară pentru acești oameni, considerând că sunt exerciții rezervate doar specialiștilor. Este suficientă cunoașterea atentă a regulilor și raportarea corectă la acestea. Ei sunt de acord că un stat puternic, conducătorii autoritari, pedepsele aspre, controlul cât mai detaliat reprezintă mijloacele prin care ordinea se poate impune la nivelul întregii țări.

Continuăm discuția trecând la grupul oportuniștilor și teribiliștilor. Aici se includ destul de multe persoane, din toate categoriile sociale, care exprimă opinii și atitudini puternice prin care doresc să dovedească lumii ceva. Societatea informațională le oferă această șansă, iar în public am putut vedea apariții de tot felul, de la politicieni și artiști, până la fețe bisericești și oameni de afaceri. Unii au dorit să manifeste convingerea că virusul și pandemia reprezintă o realitate supralicitată de interese politice și economice și faptul că suntem cu toții pradă unui mecanism de forță care ne ține prizonieri. Cu riscul de a fi penalizați, acești actori ai sferei publice vor să demonstreze că au convingeri clare și dovezi cu privire la ceea ce spun. Pentru ei, libertatea este o realitate care este înțeleasă și exprimată la un nivel superior, în concordanță cu ideea că ocupă o poziție privilegiată în societate și astfel se pot raporta diferit la normele sociale. Ca urmare, acești indivizi vorbesc și realizează acte care intră adesea în coliziune cu deciziile autorităților și nu numai că nu le ascund, ci le și promovează ca acte de bravură. Anumite evenimente au fost surprinse de ziariști și au fost penalizate, dar cele mai multe se realizează fără nici un fel de implicații. Atunci când se expun public, cei mai mulți dintre ei fac din perioada de criză o platformă și speră că pot obține notorietate sau alte beneficii. Aceste persoane doresc să arate că dispun de cunoaștere, resurse, putere, curaj și viziune care le dă o libertate în plus ce le lipsește atât fricoșilor, cât și conformiștilor obedienți. Însă oportuniștii folosesc perioada de criză conștienți de faptul că acum se pot face cele mai bune afaceri, se pot stoarce cel mai ușor resursele publice, se poate întări poziția de putere față de supuși și se poate obține capital electoral.

Am mai putea aduce în discuție pesimiștii și scepticii. Primii văd mereu realitatea în negru și consideră că pandemia a adus și va aduce în continuare doar lucruri negative, rele. Pentru ei, totul se desfășoară aproape determinist, iar ideea de libertate este un simulacru, pentru că omul este victima unor puteri față de care nu se poate ascunde. Consideră că vinovații sunt cei din fruntea guvernelor și eventual anumite forțe oculte care doresc să obțină beneficii de pe urma acestui virus. Cei de pe urmă, nu sunt convinși de realitatea și gravitatea faptelor, nu văd necesară această abordare dramatică și intervenția în forță a statului prin introducerea stării de urgență și blocarea întregii societăți. Libertatea și responsabilitatea socială a cetățenilor sunt doar concepte vehiculate de specialiști, oamenilor revenindu-le sarcina să se descurce cum pot în contextul creat de cei ce au puterea. În general, indivizii din aceste categorii suferă de un soi de încremenire într-o poziție mereu defensivă de pe care refuză mereu orice proiect de schimbare sau orice soluție propusă la o problemă, indiferent în ce direcție se îndreaptă lumea și indiferent cine o conduce. În perioada de criză, aceste voci atrag atenția și pot fi o sursă de inspirație pentru cei nemulțumiți de modul în care funcționează lucrurile în lume și la nivelul țării. În România, pandemia a scos la iveală lipsa de profesionalism a managementului instituțiilor publice, nepotismul și clientelismul politic, afacerile dubioase și dorința de câștig. Contestarea și critica negativistă cu privire la aceste situații au curs din abundență pe rețelele de socializare și chiar în media, cu exces de zel și tendința de a creiona imagini apocaliptice cu privire la viitor. Adesea, politicienii înșiși au folosit această abordare ca strategie de discurs electoral și au reușit să contribuie la acest val de negativism și incertitudine la nivelul populației.

Încheiem analiza cu realiștii critici. Din păcate, nu știm cât de mulți sunt, pentru că acțiunea și opiniile lor se văd cel mai puțin în media sau pe canalele rețelelor sociale. Pentru ei, libertatea presupune responsabilitate civică și implicare. Acceptă ordinea socială fără să o absolutizeze idolatru și o critică fără să o desființeze. Sunt cei care nu se aruncă ușor să accepte știrile sau analizele prezentate de autorități și de analiștii din mass-media. Au la îndemână surse de informare alternative și depun un efort suplimentar de a verifica conținuturile diseminate publicului, precum și capacitatea de a evalua critic ceea ce văd și aud. Acești cetățeni importanți pentru societate consideră că libertatea trebuie afirmată chiar dacă uneori intră în conflict cu anumite norme neclare sau imorale ce au fost emise de autorități cu proiect și pentru interesele unor grupuri. Datoria de a ține sub lupă activitatea politicienilor și guvernanților este considerată cu atât mai importantă în contextul situației de criză pe care o traversăm. Tendințele autorităților de orice tip de a-și lua prea în serios poziția și rolul sau de a comite lucruri ilicite, de vreme ce ochii oamenilor sunt ațintiți spre problemele de bază aduse de pandemie, nu pot fi trecute cu vederea, ci trebuie sancționate public. Între realiștii responsabili se regăsesc cei care și-au făcut bine datoria profesională, de la medici până la funcționari, cei care s-au implicat în proiecte umanitare prin donații și soluții puse la dispoziția oamenilor afectați de pandemie sau cei care au găsit soluții pentru ca angajații lor să nu rămână pe drumuri. Aceștia consideră că libertatea este prețioasă și nu trebuie renunțat la ea oricum, chiar și sub presiunea unor fenomene grave, așa cum este boala contagioasă ce se răspândește peste tot cu repeziciune.

Indiferent cât de aproape suntem de una dintre aceste categorii, cu toții, inevitabil, suntem parte la istoria acestei țări, fie asistând la un spectacol terifiant, fie profitând fără scrupule de problemele altora, fie încercând o muncă costisitoare de a înțelege ce se întâmplă și de a păstra libertatea ce s-a câștigat cu greu în ultimele secole. Gustul libertății este simțit diferit de fiecare în parte, însă nu se poate rezuma doar la satisfacția de moment a putinței de a ieși pe străzi și în parcuri după două luni de izolare la domiciliu.