• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Dănuț Jemna. Isus al meu, de G. Liiceanu (2)
Dănuț Jemna. Isus al meu, de G. Liiceanu (2)
Home
Debate

Dănuț Jemna. Isus al meu, de G. Liiceanu (2)

January 9th, 2021 [ Marginalia ] [ Marginalia ] Debate comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

În capitolul al doilea al lucrării Isus al meu, G. Liiceanu ne propune o analiză a unicității lui Isus, a singularității persoanei și vieții sale, cu ajutorul unei abordări de tip filosofic. Autorul interacționează critic cu concepția teologică a comunității creștine care susține unicitatea lui Cristos prin trimitere la originea sa divină, ca Fiu etern al Tatălui care s-a întrupat și a venit în lumea noastră. Pentru G. Liiceanu, aceste coordonate teologice fac parte din dimensiunea mitică a religiei creștine și consideră că apelul la asemenea enunțuri nedemonstrabile nu aduc nici un folos cu privire la înțelegerea profundă a importanței lui Isus în istoria omenirii.

Ca mod de lucru, autorul își construiește discursul și argumentația cu ajutorul conceptului de seducție (potrivit etimologiei din limba greacă, a seduce înseamnă a trage pe cineva deoparte) și a termenului atopotatos (cel fără de seamăn, cel fără de loc). Nu vom urma în detaliu demersul din carte, nici coordonatele polemicii cu gândirea teologică, ci vom sublinia câteva aspecte care pot fi considerate contribuții importante de care se pot folosi creștinii în analiza propriilor concepții cu privire la Isus.

În primul rând, ne oprim asupra insistenței lui G. Liiceanu cu privire la faptul că unicitatea lui Isus trebuie analizată din perspectiva umanității, și nu a divinității sale. Acest accent servește gândirii creștine pentru că spiritualitatea bisericii pare să se concentreze prea mult și de o manieră triumfalistă asupra dumnezeirii lui Isus, pierzând din vedere că ceea ce el a realizat în lume are loc în contextul kenozei persoanei Fiului. Dacă Isus nu a fost om sută la sută și dacă el nu a trăit deplin condiția umană în lume, atunci rezultatele misiunii sale nu pot fi actualizate de cei credincioși în mod eficient, nu pot aduce mântuirea omului. Însă dacă îl acceptăm pe Isus ca un om deplin care a trăit printre noi cu aceleași date ființiale, cu aceleași limite și provocări ca ale noastre, atunci ne putem apropia de el și de modelul său altfel, putem avea acces concret la ceea ce el a înfăptuit. Deși G. Liiceanu pare să supraliciteze unicitatea lui Isus și distanța dintre noi și el (îndeosebi din perspectivă morală, numindu-l inuman), autorul nu uită să sublinieze că el ne poate fi model tocmai pentru că este uman, că este de aceeași fire cu noi. Divinul nu poate fi model, dar umanul da. Chiar dacă nimeni dintre noi nu a putut și nu poate trăi ca el, Isus poate fi imitat și urmat pentru că este unul dintre noi și pentru că a dus experiența umană la cel mai înalt nivel al ei.

În al doilea rând, merită să subliniem cum anume caracterizează G. Liiceanu atopia cristică, unicitatea vieții sale, a misiunii pe care și-a asumat-o. Ca cel mai mare seducător, Isus dorește să tragă omenirea pe calea spiritului, în împărăția lui Dumnezeu. Dimensiunea soteriologică a operei lui Isus este intuită de G. Liiceanu în parametrii cei mai profunzi ai gândirii creștine. Pedagogia sacrificiului și a morții lui Isus nu se rezumă la managementul păcatului sau la nevoia lui Dumnezeu de a fi satisfăcut în dreptatea sa lezată de păcat, ci corespunde unui demers de vindecare și de transformare a umanului. Isus realizează un salt la nivelul umanității asumate și ne cere tuturor o prefacere, o (re)naștere. El ne invită la un alt statut, la o altă stare și ne indică o cale de transfigurare, de prefacere a speciei umane. Chiar dacă îi refuză statutul de persoană divină, autorul vede corect în opera lui Isus un demers asumat pe care fiecare creștin este invitat să îl urmeze, o cale a devenirii pe care fiecare trebuie să o parcurgă. Mântuirea nu este un act juridic prin care se bifează o răscumpărare adusă pentru păcat, ci un proces care presupune vindecarea și schimbarea modului de a fi al omului. Dimensiunea păcatului și efectele căderii nu sunt luate în calcul în mod explicit de filosoful român, însă ele sunt prezente implicit prin sublinierea faptului că omul se află pe o cale greșită (ca ratare a unei ținte), că a fost sedus să meargă pe altă cale, iar acum Isus se oferă să ne ajute să ne aducă pe calea sa, pe calea binelui.

În al treilea rând, G. Liiceanu face o fină critică la adresa creștinismului atunci când discută tema teodiceii și celebra felix culpa. Atât modul în care creștinii doresc să îl disculpe pe Dumnezeu de orice vină cu privire la cădere, cât și ideea că Dumnezeu a permis căderea pentru a-și arăta mărinimia și slava prin oferta mântuirii reprezintă pentru autor aspecte ce pot fi ușor contestate logic și teologic. Considerăm că această atitudine protectivă cu privire la ființa lui Dumnezeu reprezintă un reflex tipic pentru o teologie de tip substanțialist care definește perfecțiunea divină în sens determinist, care propune un Dumnezeu creat de om prin atributele perfecțiunii care tocmai îi lipsesc. Când G. Liiceanu spune că Dumnezeu nu l-a creat împlinit sau perfect de la început, el reia o temă patristică fundamentală. Perfecțiunea omului nu poate fi înțeleasă decât în condițiile întrupării Fiului și ca o participare la viața lui Dumnezeu. Ca ființă creată și limitată, cu un început al existenței sale, Adam nu poate fi perfect, dar este chemat la perfecțiune. De asemenea, faptul că Dumnezeu i-a oferit omului libertatea de a decide cu privire la viața sa, precum și invitația de a participa el însuși la procesul devenirii sale către împlinire și desăvârșire nu înseamnă neapărat o limită sau o problemă a ființei divine. În acest sens, nu este nimic în neregulă în a spune că Dumnezeu are o „vină” pentru cădere și apariția răului, pentru că el a hotărât să îl facă pe om o ființă liberă, ceea ce admite acceptarea riscului ca ființa creată să o ia în altă direcție, să meargă pe altă cale către împlinirea sa. De asemenea, dacă luăm în calcul distanța ontologică dintre creat și necreat, ideea de lipsă de perfecțiune a omului i se poate din nou „imputa” lui Dumnezeu. În teologia creștină, desăvârșirea omului are o dimensiune teleologică, vizează participarea omului la perfecțiunea lui Dumnezeu grație întrupării Fiului. Altfel, actul creației ar trebui să fie o emanație din ființa lui Dumnezeu, iar omul să fie consubstanțial cu divinitatea, ceea ce ar presupune că apariția omului nu mai este rezultatul deplin liber și personal al inițiativei ființei divine, ci un accident.

În al patrulea rând, ne oprim la întrebarea autorului care ne atenționează și ne cere un răspuns profund: „Cum ne raportăm la Isus?”, „Ce luăm de la Isus?”. În opinia lui G. Liiceanu, avem două variante. Pe de o parte, ne putem conecta la Isus prin prisma modelului său, a pedagogiei unei vieți exemplare care ne indică o direcție și o cale de urmat. Această abordare ne solicită un efort de schimbare, dorința de transformare a propriei vieți, disponibilitatea la un efort îndrăzneț de a ne mișca contra curentului și de a ținti către un ideal greu de atins. Pe de altă parte, ne putem apropia de persoana și viața lui Isus cu gânduri egoiste de a ne imortaliza, de a scăpa de rău și pedeapsa divină prin apelul la dogmele nemuririi, învierii și vieții veșnice. Această atitudine mută accentul pe o lume viitoare și dă tot mai puțină greutate vieții de aici și de acum. Din nou, critica fină a autorului vizează creștinismul ca o experiență religioasă care se cantonează în zona miturilor și eludează partea implicațiilor practice ale credinței. Analiza oferită de G. Liiceanu vizează un creștinism căldicel, o spiritualitate ce lâncezește și se rezumă la repetarea unor idei și practici religioase care nu produc transformări reale în viața omului. Creștinismului nu îi lipsește concepția despre Isus ca model, cu potențialul său enorm de transformare a umanului, ci mai degrabă o detașare de această imagine și o centrare fie pe coordonatele vieții viitoare, fie pe raportarea la dumnezeirea sa.

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Florin Cojocariu. Pentru o corectă definire a realității
Previous article Teodor Baconschi. Cum să te bucuri de țara ta?
[ Marginalia ]

[ Marginalia ]

Related Posts

Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse
April 15th, 2021

Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse

Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale
April 15th, 2021

Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă
April 13th, 2021

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse Debate

Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse

Apr 15th, 2021
Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale Debate

Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale

Apr 15th, 2021
Dumnezeul Filozofilor Filozofie

Dumnezeul Filozofilor

Apr 15th, 2021
Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca Cultură

Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca

Apr 14th, 2021
Biserica în prezent și în viitor Cultură

Biserica în prezent și în viitor

Apr 14th, 2021
Muzică sacră, timp sacru Cultură

Muzică sacră, timp sacru

Apr 14th, 2021
Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin Cultură

Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin

Apr 13th, 2021
Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă Debate

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Apr 13th, 2021
Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza) Debate

Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza)

Apr 13th, 2021
Imaginația și voința: ești ceea ce privești Debate

Imaginația și voința: ești ceea ce privești

Apr 13th, 2021
Un naș cu inima cât un tren ALTFEL

Un naș cu inima cât un tren

Apr 12th, 2021
Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor Cultură

Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor

Apr 12th, 2021
Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini” Cultură

Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini”

Apr 12th, 2021
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
Ce exprimă muzica? Cultura

Ce exprimă muzica?

Apr 4th, 2021
D. P. Aligică: Recomandare la recomandare Debate

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare

Apr 3rd, 2021
Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov Literatură

Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov

Apr 3rd, 2021
Credința din perspectivă fenomenologică Filozofie

Credința din perspectivă fenomenologică

Apr 3rd, 2021
Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis Cultură

Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis

Apr 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse Cultură

Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse

Apr 2nd, 2021
„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România? Cultură

„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România?

Apr 1st, 2021
De ce au muzicienii nevoie de filozofie Cultură

De ce au muzicienii nevoie de filozofie

Apr 1st, 2021
Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell Cultură

Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell

Mar 31st, 2021
Este renașterea cazuisticii despre cazuistică? Filozofie

Este renașterea cazuisticii despre cazuistică?

Mar 31st, 2021
Pandemie, isterie şi politica prudenţei Opinii

Pandemie, isterie şi politica prudenţei

Mar 31st, 2021
Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020 ALTFEL

Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020

Mar 31st, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.