De bine: România neîmblînzită

Filmul documentar ”România neîmblânzită” este, în mod cert și în chip distinct, una dintre veștile foarte bune ale acestui an care marchează Centenarul Marii Uniri. Sunt multe evenimentele publice – și e foarte bine că sunt multe – organizate sub umbrela acestui moment de mare sărbătoare națională. Dar sunt, dintre acestea, și destul de multe acelea care sunt făcute inerțial, pe genunchi, doar pentru a fi bifate ca atare, fără o minimă investiție de seriozitate și de imaginație.

Din fericire, ”România neîmblânzită” este la polul opus: cred că este un exemplu excelent de bune practici. O pildă de inițiativă privată sănătoasă (în spatele acestui documentar este unul dintre marii jucători pe piața de supermarket-uri de la noi, iar bugetul alocat este realmente spectaculos, generos și, se vede treaba, bine cheltuit), de profesionalism, viziune, splendoare, de firesc, de actualitate! Mai mult: cred că este, de asemenea, una dintre cele mai inspirate modalități de a puncta memorabil și în registrul normalității într-un an al Centenarului (al centenarelor, de fapt) cu predispoziții către patetisme.

” Producția unică România neîmblânzită dezvăluie frumusețea sălbatică a României, frumusețea nealterată, neprelucrată, magică, dar fragilă, în același timp.”, ne spun autorii acestui film despre o țară care are multe locuri magice. Pelicula înfățișează natura României (fauna pare să își taie partea leului din scenariu, dar imaginile care ”povestesc” despre flora din diverse regiuni ale țării sunt și ele numeroase și foarte spectaculoase), în funcție de cele patru anotimpuri, iar zonele privilegiate pentru filmări sunt Delta Dunării, Munții Carpați, Histria, râul Mureș. ”România neîmblânzită”  – o producție de văzut de copii,adulți, părinți și bunici – e un film care este foarte greu să nu fie iubit. În anul Centenarului, un asemenea film ne restituie bucăți dintr-o România visată și ne poate da un bonus semnificativ de bună-dispoziție și de speranță.