• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
De ce este arta modernă atât de hidoasă?
De ce este arta modernă atât de hidoasă?
Home
Cultură

De ce este arta modernă atât de hidoasă?

March 21st, 2021 Petru Stanciu Petru Stanciu Cultură comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Un text de Robert Florczak pentru Prager University

„Mona Lisa”, „Pieta”, „Fata cu turban”…Timp de secole, artiștii au îmbogățit societatea occidentală prin capodoperele lor de o nemaiîntâlnită frumusețe. „Rondul de noapte”, „Gânditorul”, „Munții Stâncoși …Generații întregi de maeștri, de la Leonardo la Rembrandt și Bierstadt, au zămislit lucrări ce ne-au inspirat, ne-au exaltat și ne-au sensibilizat. Au reușit să facă asta pentru că și-au impus cele mai înalte standarde de excelență, au îmbunătățit munca fiecărei generații anterioare de maeștri și au continuat să aspire la cea mai înaltă formă de calitate realizabilă.

Ceva s-a întâmplat, totuși, până la venirea secolului al XX-lea. Ce era profund, însuflețitor și frumos a fost înlocuit cu ce era nou, diferit și urât. În ziua de azi, ce e stupid, fără rost și de-a dreptul jignitor este considerat a fi tot ce arta modernă are mai bun de oferit.

Michelangelo l-a sculptat pe „David” dintr-o singură rocă. Tot o singură rocă, de data asta, însă, una în forma ei naturală, fără modificări aduse de om, este un exponat menit a ne încânta privirea și la Muzeul de Artă al Comitatului Los Angeles. Atât de mult au scăzut standardele. Cum de s-a putut întâmpla așa ceva? Cum de s-a stins acea ascensiune vie de peste un mileniu către perfecțiunea și excelența artistică?

Ei bine, nu s-a stins. A fost numai dată la o parte. Începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, un grup supranumit „impresioniștii” s-a revoltat împotriva standardelor clasice pentru frumos ținute și cerute de Academia Franceză pentru Arte Frumoase. Oricare ar fi fost intențiile lor, noii moderniști au plantat sămânța relativismului estetic – mai precis, ideea că „frumusețea este în ochiul privitorului”.

Astăzi impresioniștii sunt apreciați de către toată lumea. Într-adevăr, prima generație a produs lucrări de o autentică valoare, așa cum se întâmplă, de altfel, în cazul revoluțiilor de acest fel. Monet, Renoir și Degas au păstrat încă elemente de proiectare și execuție decurgând din acea disciplină caracteristică vechilor maeștri, dar, cu fiecare nouă generație care s-a succedat, standardele au coborât până când nu au mai existat deloc. În final a rămas doar pură expresie personală.

Marele istoric de artă Jacob Rosenberg a scris că în artă calitatea „nu este doar o chestiune de opinie personală, ci într-un grad mai înalt ea are caracterul de a putea fi urmărită în mod obiectiv”. Acum ideea unui standard universal al calității în artă este de obicei întâmpinată cu o puternică rezistență, dacă nu chiar cu râsete.

„Cum să se poată măsura în mod obiectiv arta?” sunt provocat. În răspuns, indic pur și simplu rezultatele artistice produse de standardele universale în comparație cu ceea ce este produs de cele relative. Primele au dat lumii „Nașterea lui Venus” și „Gladiatorul pe moarte”, pe când cele din urmă ne-au oferit „Sfânta Fecioară Maria”, modelată cu balegă de vacă și imagini pornografice, și „Petra”, sculptură premiată înfățișând o polițistă ghemuită urinând – completată fiind cu o baltă de urină sintetică.

Fără standarde estetice nu avem cum să deosebim calitatea de inferioritate. Iată un test pe care îl dau studenților mei, toți talentați și bine educați:

Vă rog să analizați acest tablou al lui Jackson Pollock și să explicați de ce este unul bun.

Abia după ce primesc de la ei răspunsuri foarte elocvente, îi informez că pictura este de fapt o poză făcută de aproape a șorțului meu de pictură. Nu îi învinuiesc. Aș fi procedat la fel, întrucât este aproape imposibil să le diferențiezi pe cele două.

„Și cine să determine calitatea?” este o altă provocare pe care mi-o dau. Dacă e să fim sinceri din punct de vedere intelectual, cunoaștem cu toții situații în care expertiza profesională este recunoscută și necesară. Să luăm ca exemplu patinajul artistic de la Jocurile Olimpice, unde excelența artistică este judecată de experți în domeniu. Cu siguranță am strâmba din nas la concurentul care s-ar arunca pur și simplu pe gheață și ar cere ca prestația lui să fie acceptată ca fiind la fel de valoroasă ca cea a celui mai disciplinat patinator.

Nu numai că s-a diminuat substanțial calitatea artei, dar și subiectul acesteia e acum altul. Dacă în trecut tema principală în artă era reprezentată de ipostaze ale transcendentalului, acum aceasta prezintă teme lipsite de valoare decurgând din cultura trash (en. gunoi). Cândva artiștii își îndreptau talentul către scene importante și moralizatoare din istorie, literatură, religie, mitologie etc., însă astăzi mulți dintre artiști se folosesc de arta numai pentru a declara ceva, adesea urmărind doar valoarea reieșită din șocul produs de mesaj. Și în trecut se transmiteau mesaje prin artă, dar niciodată în detrimentul excelenței vizuale a operei. Să nu credeți, însă, că sunt vinovați doar artiștii. Vina cade și asupra așa-numitei comunități de artă (directori de muzeu, proprietari ai galeriilor de artă, critici) care încurajează și permite financiar producerea acestor gunoaie. Ei sunt cei care susțin graffiti-ul și îl numesc de geniu și tot ei promovează scatologicul și îl numesc semnificativ. Aceștia sunt, în realitate, împărații goi ai artei, pentru că cine altcineva ar cheltui 10 milioane de dolari pe o piatră și ar numi-o artă.

Nu e nevoie să fim victime ale prostului gust.

Prin arta pe care o expunem în muzee sau pe care o cumpărăm de la galerii, ne putem face părerile nu numai cunoscute, ci și simțite. O galerie de artă, la urma urmei, este o afacere ca oricare alta. Dacă produsul nu se vinde, nici nu se mai produce. De asemenea, putem sprijini organizații precum The Art Renewal Center care lucrează la restabilirea standardelor obiective în lumea artei. De asemenea, putem susține și predarea aprecierii artei clasice în școlile noastre.

Haideți să apreciem ceea ce cunoaștem că este bun și să ignorăm ceea ce știm că nu este.

Apropo, ceea ce vedeți în spatele acestui text ar putea să nu fie un simplu fundal alb, ci chiar o lucrare celebră a lui Robert Rauschenberg, expusă în prezent la Muzeul de Artă Modernă din San Francisco.

 

Sursa: Why is Modern Art so Bad?

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Autumn Sonata, Ingmar Bergman
Previous article Studenții lui Allan Bloom
Petru Stanciu

Petru Stanciu

Stanciu Petru-Bogdan (n. 2000) este student la Facultatea de Științe Juridice și Administrative din cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București. Interese de cercetare: filozofia dreptului, filozofie politică, istorie.

Related Posts

Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale
April 19th, 2021

Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale

André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă”
April 18th, 2021

André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă”

Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020
April 17th, 2021

Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale Cultură

Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale

Apr 19th, 2021
George Orwell despre populism, patriotism și cenzură mascată Debate

George Orwell despre populism, patriotism și cenzură mascată

Apr 19th, 2021
Un interviu cu James Buchanan. „Să duci, mai întâi, până la capăt consecințele logice ale ideilor tale și apoi să iei o poziție ideologică” Economie

Un interviu cu James Buchanan. „Să duci, mai întâi, până la capăt consecințele logice ale ideilor tale și apoi să iei o poziție ideologică”

Apr 18th, 2021
André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă” Cultură

André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă”

Apr 18th, 2021
Destinul educației umaniste în Universitatea americană Cultura

Destinul educației umaniste în Universitatea americană

Apr 18th, 2021
Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020 Cultură

Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020

Apr 17th, 2021
Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse Debate

Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse

Apr 15th, 2021
Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale Debate

Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale

Apr 15th, 2021
Dumnezeul Filozofilor Filozofie

Dumnezeul Filozofilor

Apr 15th, 2021
Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca Cultură

Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca

Apr 14th, 2021
Biserica în prezent și în viitor Cultură

Biserica în prezent și în viitor

Apr 14th, 2021
Muzică sacră, timp sacru Cultură

Muzică sacră, timp sacru

Apr 14th, 2021
Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin Cultură

Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin

Apr 13th, 2021
Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă Debate

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Apr 13th, 2021
Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza) Debate

Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza)

Apr 13th, 2021
Imaginația și voința: ești ceea ce privești Debate

Imaginația și voința: ești ceea ce privești

Apr 13th, 2021
Un naș cu inima cât un tren ALTFEL

Un naș cu inima cât un tren

Apr 12th, 2021
Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor Cultură

Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor

Apr 12th, 2021
Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini” Cultură

Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini”

Apr 12th, 2021
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
Ce exprimă muzica? Cultura

Ce exprimă muzica?

Apr 4th, 2021
D. P. Aligică: Recomandare la recomandare Debate

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare

Apr 3rd, 2021
Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov Literatură

Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov

Apr 3rd, 2021
Credința din perspectivă fenomenologică Filozofie

Credința din perspectivă fenomenologică

Apr 3rd, 2021
Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis Cultură

Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis

Apr 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse Cultură

Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse

Apr 2nd, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.