De ce nu există în presa bună din România articole de calitate pe politică externă? În opinia mea, din următoarele motive:
1. Presa decentă din România se auto-finanțează. Principala sursă de venit sunt reclamele. Iar câștigul din reclame depinde de trafic. Cu cât ai un trafic mai mare, cu atât vinzi mai scump locul pentru publicitate.
2. Cerea pentru articolele de politică internă este, desigur, mai mare. Decât să investești într-o analiză bună despre conflictul comercial dintre SUA și China care îți face 3000 de vizualizări, mai bine investești într-o investigație despre drumurile din Teleorman care îți face 15000 de vizualizări. De ce e mai bine așa? Pentru că punctul 1.
3. Când nu îți permiți să angajezi un jurnalist bun care să acopere politica externă – pentru că o analiză bună durează mult, iar costurile să ții angajat un jurnalist de calitate sunt mai mari – există un plan B: agențiile internaționale. Traduci rapid două-trei paragrafe și le arunci pe site. Redacția a bifat o știre de politică externă la costuri foarte mici, iar cititorul obișnuit are satisfacția că este informat.
4. Chiar dacă redacția ar avea suficiente fonduri să angajeze un jurnalist bun pe politică externă, scoate-l de unde nu-i. Analizele de politică externă sunt o treabă dificilă. În opinia mea, acolo își dă măsura un jurnalist bun. De ce? Pentru că e mai ușor să scrii despre planurile doamnei Dăncilă decât să înțelegi mizele războiului tarifar dintre Washington și Beijing. Pentru că scena internațională este o pictură non-figurativă pentru cineva care nu știe un pic de economie, un pic de istorie, un pic de sociologie… degeaba știi tu care este diferența în Consiliul Europei și Consiliul European dacă nu poți să vezi dincolo de ele.