De ce trebuiau deschise școlile?

Peste 510.000 de elevi nu au avut acces la internet sau la tehnologia necesară pentru desfășurarea școlii on-line, conform declarațiilor reprezentanților Ministerului Educației Naționale! Peste jumătate de milion, adică aproape 20% din numărul total de elevi NU au făcut școală de fapt! Conform Salvați copiii, procentul este de 28%. Practic, nu li s-a garantat accesul la educație în niciul fel, iar dreptul lor la educație a fost încălcat.
Școala on-line NU este școală! În mod inconștient, elevii care au făcut școala on-line au fost supuși unui experiment social în care au fost constrânși să petreacă ore în șir în fața calculatorului, laptopului, tabletei sau telefonului, cu grave repercusiuni mai ales asupra sănătății creierului, în special pentru copiii până 12-14 ani. La acestea se adaugă problemele de ordin oftalmologic și problemele de sănătate asociate unui regim de viață sedentar prin lipsa mișcării zilnice în aer liber și mai ales a unui program sportiv minimal.

În plus, copiii și tinerii au nevoie de interacțiune directă cu cei de vârsta lor, mai mult decât avem noi nevoie ca adulți. Altfel, vor crește ca niște înstrăinați, incapabili de a dezvolta relații sociale normale și capacități de comunicare la nivel inter-personal. Mai grav, se tot înmulțesc cazurile de depresie și suicidurile în rândul tinerilor.

Majoritatea țărilor europene au avut școlile deschise, chiar și în timpul stării de urgență! S-au făcut studii clare care arată că deschiderea școlilor nu a influențat creșterea numărului de cazuri de #covid19 și că infectările din rândul elevilor sau profesorilor au fost mai degrabă din afara mediului școlar.

Știu că pentru mulți profesori este comod să stea acasă și să țină orele pe zoom sau meet, dar pentru elevi în special și pentru viitorul României în general, cu școala on-line pierderile sunt IMENSE și ne vor costa pe viitor MILIARDE de euro de recuperat în ceea ce privește pregătirea tinerilor, problemele psiho-emoționale cu care se vor confrunta aceștia, problemele de sănătate publică și decalajul civilizațional după aproape un an de pseudo-școală-online.

Orice specialist onest în probleme de educație, cu puțin curaj, va spune clar că mulți elevi din „generația on-line” sau „generația zoom” de la clasa I nu știu să scrie ca lumea de mână, iar cei care au dat bacalaureatul anul trecut nici nu știu de ce au ajuns la facultatea la care sunt înscriși în momentul de față. Nu mai zic și de faptul că unii profesori au înțeles – nu știu de unde – că trebuie să își îngroape elevii (și pe părinții lor) cu un volum considerabil de teme care îi duc la disperare și surmenaj.

La acestea adăugăm și disperarea părinților care NU pot să aducă și bani în casă și să stea cu copilul la ore în același timp!

Și faptul că… pentru unii copii, în special din zonele sărace, masa caldă de la școală sau cornul și laptele reprezentau singura masă din zi, iar nemergând la școală sunt supuși abuzurilor părinților sau rudelor și diverselor forme de violență în familie.

Școlile au fost deschise și trebuiau deschise mai demult pentru că asta este normalitatea: viața reală se desfășoară față în față și oricâte mari realizări ar trâmbița vătafii din sistemul de educație cu n tablete achiziționate, nimic nu poate înlocui interacțiunea față în față dintre elev și profesor.

În timpul acesta, la toate știrile publicate în social media despre deschiderea școlii, e plin de profesori care fac spam cu mesaje în care anunță apocalipsa covid-19 și critică virulent decizia, susținând că le este pusă viața în pericol, că vor muri sau chiar că vor fi exterminați. Sindicatele, aparent, sunt cu #stămacasă și nu dau doi bani, în realitate, pe educația elevilor. Mai apar și părinți care nu mai vor să își trimită copiii la școală fizic deloc, niciodată. Nu vor soluții personale, individuale, ci colective, centraliste: să nu iasă nimeni din casă până nu se vor simți ei în siguranță!
Aparent, falia este prea mare ca să mai fie reparată cumva. Unii au nevoia de a își încasa salariul fără „să se expună la riscuri”, din confortul propriei locuințe, unii au simțul datoriei și dragostea să meargă la clasă în orice condiții, unii vor să treacă prin școală ca prin brânză, alții au nevoie de educație de calitate nu de o butaforie live pe zoom ș.a.m.d.

Satisfacerea nevoilor diferite se poate face doar prin aceste soluții simple:

1. Liberalizarea sistemului de educație prin transformarea valorii finanțării de bază de elev-echivalent în vouchere care să permită părinților să aleagă o școală sau un furnizor de educație după propriul plac și pe răspundere proprie, inclusiv dintre cei privați. Fiecare părinte să aleagă ce este mai bine pentru copilul său și unde îl dă la școală, fără birocrație inutilă, fie că alege o școală publică, una privată sau un furnizor privat (profesor particular etc.).

2. Descentralizarea deciziilor cu privire la scenariul de lucru adoptat (verde, galben, roșu) și managementul pandemiei la nivel de unitate de învățământ. Modelul actual pe localități nu ține cont de dinamica populației în special în mediul urban, nu ține cont de zonele metropolitate, nu ține cont de mulțimea de elevi navetiști.

3. Transparentizarea instituțiilor de învățământ preuniversitar și introducerea unui sistem de evaluare a cadrelor didactice de către elevi care să fie PUBLICE! Avem nevoie de mecanisme reale prin care elevii, ca beneficiari direcți ai actului educațional, să își spună opinia cu privire la prestația profesorilor, iar opinia lor să fie publică. Și se va vedea că unii vor fi domnul Trandafir, alții nu au ce să mai caute în sistem!

Aceste soluții de bază vor asigura atât eficientizarea sistemului public de învățământ, cât și eliminarea monopolului statului asupra serviciilor de educație, acesta practicând o formă de concurență ilicită față de orice operator privat.

Mai mult, vor crea contextul instituțional pentru creșterea calității în sistemul preuniversitar și renunțarea la educația făcută din inerție, fără noimă, doar de dragul „umplerii normelor” și „completării catedrelor”. Profesorii trebuie să performeze și să își facă treaba în mod eficient, altfel nu mai au ce căuta în sistem.

Boli și epidemii o să mai fie. În viitor va fi o ruptură, pe care deja o vedem, între școlile unde toată lumea merge fizic fără probleme și „școlile hibird” sau în mare parte on-line.

Vom vedea rezultatele în timp și diferențele între elevii care le urmează. Important este ca părinții și elevii să aibă cu adevărat dreptul de a alege ce fel de educație își doresc și modul în care aceasta să fie realizată, chiar și dacă vorbim doar de distincția dintre fizic și on-line.

Atât Constituţia României, cât şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, garantează dreptul părinţilor de a-şi educa copiii potrivit propriiilor convingeri şi valori. Este timpul ca această garanţie să se materializeze!