Despre irelevanța Referendumului despre familie

Parlamentul României a votat următorul text propus pentru modificarea art. 48 alin. (1) din Constituţia României: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.

Opiniile exprimate în spațiul public cu privire la Referendumul pentru modificarea, în sensul votat de Parlament, a acestui articol din Constituție au fost – așa cum e normal într-o democrație – foarte diverse. Unii au susținut că soții pot fi doar de sexe diferite, alții că ei pot fi și de același sex; unii au susținut că Referendumul privește limitarea unor drepturi fundamentale, alții că e vorba de drepturi nespecificate explicit în textele constituționale, alții că nu e vorba de niciun drept etc.

În această notă adopt un punct de vedere diferit: susțin că toate aceste poziții sunt irelevante. Am putea să le susținem pe oricare dintre ele, iar argumentul de mai jos nu e afectat în niciun fel. Pe scurt, argumentul propus are următoarele concluzii: 1) dacă va fi adoptată modificarea votată de Parlament, ea nu va avea nicio consecință privind a) înțelegerea familiei, dar și b) înțelegerea ideii de căsătorie; 2) de aceea, Referendumul este irelevant; iar ca o consecință privind atitudinile individuale față de el, cea mai corectă este neprezentarea la acest Referendum.

Să presupunem că un grup X de oameni are următoarele proprietăți:Există un moment t care e momentul formării grupului X.

1. Există un moment t care e momentul formării grupului X.
2. Există un subgrup Y al lui X astfel încât: a) Y are doi membri; b) există cel puțin un moment t’ ulterior lui t (vom scrie: t’ ≥ t) în care ambii membri ai lui Y au aparținut lui X; c) cei doi membri sunt căsătoriți legal la un moment dat.
3. Există un subgrup Z al lui X astfel încât Y și Z sunt disjuncte, numit grupul copiilor din familia X; Z poate să fie vid.
4. Dacă Z nu e vid, atunci membrii grupului Y sunt numiți părinți.
5. Membrii lui Y au drepturi, precum și obligații de anumite tipuri față de membrii lui Z (de exemplu, dreptul și obligația de a le asigura creșterea, educația și instruirea; nu discut faptul că acești termeni nu sunt deloc preciși).
6. X are în plus proprietățile α, β, γ etc. (acestea pot fi adăugate în temeiul unor anumite argumente; de exemplu s-ar putea susține că și copiii au unele obligații față de părinți etc.).

Propunerea de modificare a Constituției cere de fapt ca la proprietatea (2) să se adauge încă ceva – condiția:

(2d) Un membru al lui Y este bărbat și un membru este femeie.

Adică: o căsătorie nu poate fi făcută între două persoane de același sex. Întrebarea pe care o pun este în ce fel acest adaos schimbă ceva. Argumentul meu este că nu schimbă nimic și că, presupunând că referendumul ar fi validat, nu va avea niciun efect asupra înțelegerii familiei, atât din punct de vedere juridic, cât și, mai ales, din punct de vedere social.

Argumentul se centrează pe expresia: ”familia se întemeiază pe…”. În forma actuală a articolului 48 alin. 1 avem: ”Familia se  întemeiază pe proprietățile  1 – 6”; în forma care ar deveni valabilă dacă Referendumul ar fi valid am avea: ”Familia se  întemeiază pe proprietățile  1 – 6 plus 2d”.

Dar ce înseamnă ”se întemeiază”? Poate să însemne unul din două lucruri: fie că cele șase proprietăți sunt condiții necesare, fie că acestea sunt condiții suficiente pentru a spune că avem a face cu o familie. Dacă sunt ambele situații, vom putea spune că am definit ”familia”. (Sunt de acord că sunt posibile și alte interpretări mai complexe din punct de vedere logic ale expresiei ”se întemeiază” decât cele formulate mai sus. E câmp liber aici pentru critici și analize logice alternative.)

Avem așadar patru susțineri:

A1. Dacă X are proprietățile 1 – 6, atunci X este o familie.

A2. Dacă X are proprietățile 1 – 6 plus 2d, atunci X este o familie.

B1. Dacă grupul X e o familie, atunci X are proprietățile 1 – 6.

B2. Dacă grupul X e o familie, atunci X are proprietățile 1 – 6 plus 2d.

Primele două susțineri spun că cele șase proprietăți sunt condiții suficiente, celelalte că ele sunt condiții necesare pentru a defini relațiile de familie. Să observăm că din punct de vedere logic, dacă cineva acceptă susținerea A1, va trebui să o accepte și pe A2. Și, de asemenea, că dacă cineva respinge susținerea B1, atunci va trebui să respingă și pe B2.

Să începem cu interpretarea că avem a face cu condiții suficiente. Primul pas al argumentului meu este că susținerea A1 e adevărată; ca urmare, este adevărată și A2 chiar azi, înainte de Referendum. Cu alte cuvinte, dacă expresia ”se întemeiază pe” din textul Constituției privește condiții suficiente pentru familie, atunci modificarea constituției nu va schimba nimic – căci A2 e deja adevărată acest moment.

Într-adevăr, bănui că puțini ar respinge susținerea A1, că deci proprietățile 1 – 6 sunt suficiente pentru a susține că un grup X de oameni e o familie. Toate grupurile de oameni care au aceste proprietăți sunt familii. Or, am văzut că făcând apel la logică, sub această interpretare și A2 e adevărată. Deci nu e adevărat că doar dacă se adaugă 2d, deci cerința ca unul din ”soți” să fie bărbat iar celălalt femeie, susținerea A2 ajunge să fie adevărată. Știm că din punct de vedere logic o implicație precum A1 sau A2 este adevărată când fie antecedentul ei este adevărat (properietățile construite mai devreme), iar consecventul ei (susținerea că X e o familie) e la fel adevărat, fie când antecedentul e fals, iar consecventul e adevărat (sau chiar și fals). Or, dacă adăugăm antecedentului lui A2 controversata condiție 2d obținem pe A2. Cum A1 e adevărată, și A2 va fi la fel – chiar dacă 2d e adevărată și chiar dacă 2d e falsă.

O observație deloc marginală: consider că această interpretare este asumată și de Curtea Constituțională, care în Decizia nr. 580/2016 la nr. 40 consideră că art. 48 din Constituţie consacră și protejează relaţiile de familie rezultând din căsătorie. Or, susținerea că avem relații de familie care rezultă din căsătorie pune proprietățile de tip (2) ca parte a unora cu caracter suficient.

Dar expresia ”familia se întemeiază pe…” ar putea să însemne – vezi susținerile B1 și B2 – că cele șase proprietăți sunt nu suficiente, ci necesare pentru ca un grup de oameni X să poată fi considerat o familie. Acest caz exclude orice situație în care X e considerat o familie, dar cel puțin una dintre condițiile 1- 6 (sau 1 – 6 plus 2d) nu e îndeplinită.

Bănui că mulți considerăm că susținerea B1 e falsă. De ce? – fiindcă pare acceptabil să considerăm că X este o familie chiar dacă unele dintre proprietățile 1 – 6 sunt false. De pildă, când avem a face cu situații în care părinții copiilor din cadrul unei familii nu au fost niciodată căsătoriți, sau cu familii monoparentale etc. (Admitem așa ceva când nu susținem poziții extremiste după care în astfel de situații nu avem a face cu familii.)

Cum am notat deja, atunci logic decurge că și B2 va fi falsă. În acest caz însă o schimbare precum cea propusă la Referendum (adăugarea cerinței 2d) nu va produce nicio schimbare: B2 va rămâne falsă. Or, aceasta înseamnă că expresia ”familia se întemeiază pe” nu poate face apel la condiții necesare.

Cred că e evident că problema care apare e datorată punerii împreună în textul propus la Referendum a două idei diferite: cea de familie și cea de căsătorie. Argumentul meu conduce la concluzia că familia nu poate fi definită în raport cu căsătoria. De aceea, orice modificare a textului constituțional care păstrează o astfel de legătură (prin intervenția expresiei ”se întemeiază pe”) nu își atinge scopurile.

Aș vrea să fiu bine înțeles: argumentul meu nu este unul juridic, ci mai degrabă filosofic. Dar tocmai de aceea este mai general și mai de fundament decât unul juridic. (Pentru filosofi: probabil că ei vor recunoaște aici ceva asemănător argumentului formulat acum mai bine de o sută de ani de G.E. Moore, că binele nu poate fi analizat în termenii unor proprietăți naturale.) Când vorbim de chestiuni constituționale analiza juridică este numai o dimensiune – și nu neapărat singura importantă – pe care trebuie să o avem în vedere.

Mai vreau să adaug ceva. Spuneam că dacă e adoptată modificarea votată de Parlament, ea nu are nicio consecință privind înțelegerea familiei, dar și a ideii de căsătorie. Până acum am avut în vedere înțelegerea familiei. Dar nu cumva ea va afecta ideea de căsătorie, faptul că de acum încolo – dacă Referendumul va fi validat – ea nu va mai fi simplu o căsătorie între soți, ci între un bărbat și o femeie?

Nu neapărat. Modificat, articolul 48 al. 1 din Constituție ar avea următoarea formulare: ”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie…”.  Probabil că mulți au interpretat această prevedere ca statuând că orice căsătorie trebuie să fie între un bărbat și o femeie. E însă greșit să susținem așa ceva. Dacă o citim cu mare atenție, prevederea spune doar că, dacă avem în vedere familia, căsătoriile pe care le putem invoca sunt doar cele dintre un bărbat și o femeie. Prevederea nu spune că în orice situație în care intervine noțiunea de căsătorie aceasta trebuie să fie între un bărbat și o femeie, ci doar că trebuie să avem în vedere doar acest tip de căsătorie atunci când vrem să dăm o ”întemeiere” familiei. Or, am văzut deja că această noțiune de căsătorie nu reușește nimic când e vorba de a întemeia familia. Ca urmare, e un imens sofism să se susțină că o eventuală validare a Referendumului va modifica, cel puțin, noțiunea de căcătorie.

Până acum nu am adus în discuție decât în treacăt două documente esențiale – dar prea puțin analizate cu atenție – în privința Referendumului: Decizia nr. 580/2016 și Decizia nr 539/2018 ale Curții Constituționale; le voi analiza într-o postare ulterioră și voi susține că acestea reușesc cel mult să încurce, iar nu să clarifice lucrurile. Sper însă că argumentul pe care l-am formulat deja face plauzibile concluziile pe care le-am menționat la începutul acestei note.