• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Despre nemurire și eternitate. O introducere
Despre nemurire și eternitate. O introducere
Home
Filozofie

Despre nemurire și eternitate. O introducere

February 21st, 2021 Oana Maria Voiculescu Oana Maria Voiculescu Cultură, Filozofie comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Mi-e teamă să generalizez, dar înclin să cred că frica de moarte este o constantă a vieții fiecăruia dintre noi. Un sunet înfundat, surd, ocazional acut; un murmur aproape continuu pe care, în zilele noastre bune, reușim doar să îl ignorăm, să-l acoperim cu râsete zdravene și cu o sete de a trăi pe măsură. Conștiința dureroasă că suntem insuportabil de limitați, de fragili și de efemeri și că, în cele din urmă, toate aceste eforturi, suferințe și pasiuni ale noastre – toate aceste evenimente care ne compun mica poveste – vor fi înghițite de uitare, a fost și este o temă care a dat bătăi de cap oamenilor dintotdeauna. Dar gata cu observațiile triste, fiindcă nu ați început să citiți articolul acesta pentru a descoperi o Sylvia Plath de mâna a doua.

Teama de moarte despre care vă povesteam stă la baza celor două noțiuni care reprezintă tema eseului meu: nemurirea și eternitatea. Ele dau naștere la două atitudini diferite față de moarte și, implicit, la două moduri distincte de acomodare cu aceasta. Pentru că tema este una vastă, am ales să vă prezint doar deosebirea dintre cele două concepte și modul în care credința în fiecare dintre acestea se reflecta în comportamentul grecilor antici.

1. Nemurirea

În gândirea arhaică și clasică greacă, conceptul de nemurire se afla în strânsă legătură cu ideea de suflet. În articolul său, „The Greek Ideas of Immortality”[1], Werner Jaeger ne prezintă modul în care cele două noțiuni au evoluat concomitent. La Homer, și în operele poetice timpurii, se pare că noțiunea de suflet – așa cum o cunoaștem noi astăzi, influențați fiind de teologia creștină, ca „substanță spirituală de sine stătătoare, independentă de corp, care dă omului viață, individualitate și personalitate și care este de origine divină și cu esență veșnică”[2] – nu exista. După Jaeger, „Homer prezenta ψυχη-ul morților ca simplă umbră lipsită de conștiința vieții sau de activitatea mentală. El pierduse memoria vieții când a traversat râul Lethe, râul uitării” [3].

În perioada arhaică, ideea că oamenii ar putea supraviețui, ca individualități spirituale, morții lor nu era una dezvoltată. În lumea de dincolo, susține Vernant, „mortul își pierdea chipul, trăsăturile sale distinctive; el se contopea într-o masă nediferențiată care nu era reflexul a ceea ce a fost cândva fiecare în timpul vieții sale, ci simboliza un mod general de existență, opus vieții și legat de ea, rezervorul de energie din care viața se alimenta și în care se pierdea ciclic” [4]. Așadar, după moarte, fiecare individ – cu excepția câtorva despre care vom discuta în scurt timp – devenea o umbră lipsită de particularități, lipsită de memoria propriei vieți, anonimă, ce se amesteca în marele morman al umbrelor din Hades – dimensiune de unde viața se alimenta ulterior cu energia necesară. Nemurirea individuală nu exista în majoritatea cazurilor, cultul funerar sprijinindu-se astfel pe o credință într-o „nemurire oarecum impersonală”[5] – nemurirea colectivă ce lua forma masei amorfe despre care aminteam mai sus. De menționat aici este faptul că, la Hesiod, cei din Hades erau numiți „cei fără de nume” – așadar, identitatea personală se pierdea complet după trecerea în lumea umbrelor.

În acest context, având o astfel de viziune asupra sufletului și a vieții de după moarte, singura formă de nemurire individuală la care putea aspira un individ era cea a supraviețuirii numelui său. Prin fapte mărețe, acte de vitejie sau opere semnificative, omul de rând putea rămâne în memoria cetății, în memoria comunității, și putea fi cinstit de către generațiile următoare chiar și după moartea sa. Mai mult decât atât, el se dovedea a fi aproape de natură „divină”, căpătând titlul de erou și fiind amintit în cântecele poeților – alături de zei. În epoca clasică, cel puțin, se considera că eroii își mențineau individualitatea și în Hades: „eroul își păstra în lumea de dincolo propriul nume, chipul său unic; individualitatea sa se evidenția în masa anonimă a defuncților”[6]. Astfel, eroii erau singurii care reușeau să înfrunte trista realitate a morții și a uitării. Individul grec avea o adevărată râvnă a nemuririi. Această râvnă provenea din drama condiției umane, așa cum era ea experimentată.

Pentru greci, omul era singura ființă muritoare într-un univers nemuritor. Hannah Arendt subliniază faptul că „nemurirea înseamna persistență în timp, viață fără-de-moarte pe acest pământ și în această lume, așa cum li s-a dat, potrivit concepției grecești, naturii și zeilor olimpieni. În fața acestui fundal al veșnicei reîntoarceri a naturii și a vieții fără-de-moarte și fără-de-vârstă a zeilor stăteau oamenii muritori”[7]. Nemurirea naturii – și implicit a vietăților diferite față de om – provenea din ciclicitatea ei. Animalele existau doar ca membri ai unei specii, a cărei viață sau continuitate era asigurată prin procreare. Caracterul special al omului, caracterul de muritor al acestuia, era dat de „faptul că viața individuală, având de la naștere și până la moarte o poveste-a-vieții recognoscibilă, se desprindea din viața biologică. Viața individuală se deosebea de toate celelalte realități prin cursul ei rectiliniu, care, ca să spunem așa, își taie drum prin mișcarea circulară a vieții biologice”[8]. Așadar, vechii greci se confruntau cu o situație specială: omul era singura ființă conștientă de sine și muritoare din cosmos, destinat uitării prin trecerea timpului și condamnat să devină o simplă umbră impersonală în Hades. Din confruntarea cu o astfel de soartă ce anulează individul a apărut râvna pentru nemurire. Creștinii, crezând într-un suflet veșnic, nu au trăit această angoasă. În cazul lor, angoasa ar fi putut apărea în problema mântuirii. Căci, nu-i așa, dacă consideri că vei supraviețui conștient propriei morți, că îți vei păstra individualitatea și că, mai mult decât atât, vei răspunde pentru modul în care ți-ai organizat-o și dezvoltat-o, ei bine atunci anxietatea morții devine o problemă secundară, iar dorința mântuirii – dorința asigurării unei eternități fericite, trivial spus – devine tema principală.

În urma confruntării cu teama de moarte, grecii au ajuns la dorința de a-și asigura nemurirea. Important aici e faptul că aceasta putea fi asigurată doar prin fapte. În urma eroilor rămâneau faptele lor – fie acestea acte, opere de artă sau cuvinte mărețe; „fapta prin care eroul, depășindu-și limitele proprii și ignorând toate interdicțiile obișnuite, transcede condiția umană și, asemeni unui fluviu ce revine la izvoare, se alătură puterii divine”[9]. Fapta era cea care tranforma individul în erou. După cum indică și Vernant, „el nu reușeșea imposibilul pentru că era erou. El era erou pentru că a reușit imposibilul”[10]. Așadar, natura specială a eroului nu își avea originea în interiorul său – în calitățile și virtuțile sale personale. Din contră, ea rezulta din faptele lui – fapte care erau mereu însoțite de ajutorul zeilor. Genul de comportament care lua naștere dintr-o astfel de concepție asupra vieții era unul activ, implicat. Înainte de a trece la conceptul de eternitate, mai trebuie să fac anumite precizări. Nemurirea, în special atunci când vorbim despre zei – Hannah Arendt ne spunea mai sus că zeii erau nemuritori, nu eterni – , implica un oarecare caracter mundan. Grecii nu-și vedeau zeii ca fiind transcendenți – ca fiind dincolo de viață, univers sau timp – în special până la Platon. Vernant susține că zeii erau întruchipări ale anumitor puteri (de cele mai multe ori naturale – forțe ale naturii). Așadar, ei nu erau entități ce treceau dincolo de lumea fizică, independente de ea: „Panteonul grec s-a constituit într-o epocă în care gândirea ignora opoziția dintre subiectul uman și forța naturală, și care nu elaborase încă noțiunea unei forme de existență pur spirituală”[11]. Hannah Arendt afirmă că zeii greci erau anthropophyeis, că aveau aceeași natură cu oamenii[12].

2. Eternitatea

Eternitatea este un concept care s-a dezvoltat mult mai târziu în gândirea greacă, găsindu-și expresia în filozofia lui Platon (care, la rândul său, a fost influențat de ideile ce se vehiculau în cultul orfic). Și eternitatea se afla într-o strânsă legătură cu evoluția conceptului de suflet. Dacă la Homer sufletul se rezuma la o umbră anonimă, la Platon acesta apare ca o parte a lumii imateriale, ca o substanță spirituală de sine stătătoare. Pentru Platon, sufletul provenea din lumea ideilor și, după moarte, acesta devenea liber pentru o scurtă perioadă de timp, urmând să se reîncarneze. Lumea ideilor era o lume imaterială, eternă, dincolo de zei, timp și spațiu, o lume a formelor și esențelor pure. Eternitatea se caracteriza deci prin formele perfecte – idealuri abstracte, ce transcend existența mundană și experiența senzorială. Pentru a înțelege poate mai bine vă indic aici o observație a lui W. Otto: „ceea ce numim în mod obișnuit realitate, existența concretă cu propriile sentimente, toate acestea trec ca un fum; eul cu sentimentul de sine, fie bucurie, fie durere, fie mândrie, fie umilință se scufundă în adâncuri asemenea unui val. Eternă însă și divină printre zei rămâne forma. Ceea ce e deosebit și unic, eul, definit de aici și acum, este doar substanță structurată de formele eterne”[13].

Această dimensiune putea fi cunoscută doar prin contemplație filozofică, prin gândire. Hannah Arendt specifică faptul că „experiența filozofică a eternului […] putea avea loc numai în afara domeniului treburilor omenești și în afara pluralității oamenilor […]. Ceea ce rămâne totuși hotărâtor e că experiența eternului, spre deosebire de experiența nemuririi, nu corespundea niciunei activități și nu putea fi transformată în activitate”[14]. Pentru Platon, scopul omului era reprezentat de îngrijirea sufletului prin contemplație. Genul acesta de concepție asupra sufletului și vieții de după moarte, care, între noi fie vorba, ne sună destul de cunoscut, a dat naștere la un tip de viață pasivă, pentru care orice năzuință la nemurire prin glorie părea pură deșertăciune; scopul individului devenind astfel descoperirea adevărurilor profunde ce există dincolo de experiența imediată, dincolo de percepție.

În fine, mai sunt multe de spus despre eternitate. Eu am prezentat doar stratul de la suprafața acestui subiect. Este, poate, unul dintre conceptele care au influențat cel mai mult gândirea religioasă și metafizică. Sper ca, în următoarele luni, să revin cu un eseu ceva mai cuprinzător despre această noțiune, căci îmi pare a fi un punct nevralgic al tuturor. Sau, dacă tot mi-e teamă să generalizez, îmi pare cel puțin a fi un punct nevralgic personal.

[1] Jaeger, W. (1959). The Greek Ideas of Immortality: The Ingersoll Lecture For 1958. Harvard Theological Review, 52(3), 135–147, https://doi.org/10.1017/s0017816000026742

[2] Conform https://dexonline.ro/definitie/suflet, consultat în data de 30/01/2020

[3]Jaeger, W. (1959). The Greek Ideas of Immortality: The Ingersoll Lecture For 1958. Harvard Theological Review, 52(3), p. 137

[4] Vernant, Jean-Pierre (1965), Mit și gândire în Grecia Antică, traducere de Zoe Petre și Andrei Niculescu, București, Editura Meridiane, 1995, p. 434

[5] Ibidem, p. 434.

[6] Ibidem, p. 434.

[7] Arendt, Hannah (1958), Condiția umană, traducere de Claudiu Vereș și Gabriel Chindea, Cluj, Editura Idea, 2007, p. 21.

[8] Ibidem, p.22

[9] Vernant, Jean- Pierre (1965), Mit și gândire în Grecia Antică, traducere de Zoe Petre și Andrei Niculescu, București, Editura Meridiane, 1995, p. 435

[10] Ibidem, p. 436

[11] Ibidem, p. 431

[12] Arendt, Hannah (1958), Condiția umană, traducere de Claudiu Vereș și Gabriel Chindea, Cluj, Editura Idea, 2007, p.22

[13] Otto, Walter (1929), Zeii Greciei. Imaginea divinității în spiritualitatea greacă, traducere de Ileana Snagoveanu-Spiegelberg, București, Editura Humanitas, 1995, p. 84

[14] Arendt, Hannah (1958), Condiția umană, traducere de Claudiu Vereș și Gabriel Chindea, Cluj, Editura Idea, 2007, p. 23

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Omenirea: o poveste fără speranță?
Previous article Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes
Oana Maria Voiculescu

Oana Maria Voiculescu

Oana Maria Voiculescu (n. 2001) este studentă în anul I atât la Facultatea de Filozofie, cât și la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București. Ușor haihuie și cu o curiozitate ieșită din matcă, crede în puterea umorului și a modestiei. Este interesată de: literatură, teatru, filozofie antică, științe comportamentale.

Related Posts

Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga
March 1st, 2021

Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga

Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea
February 28th, 2021

Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea

Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila
February 28th, 2021

Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga Cultură

Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga

Mar 1st, 2021
T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze Opinii

T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze

Mar 1st, 2021
Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români Opinii

Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români

Mar 1st, 2021
Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă Opinii

Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă

Mar 1st, 2021
Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale Societate

Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale

Mar 1st, 2021
Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea Cultură

Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea

Feb 28th, 2021
Tenebrosul drum al unei minți tinere Educație

Tenebrosul drum al unei minți tinere

Feb 28th, 2021
(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida Cultura

(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida

Feb 28th, 2021
Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech Opinii

Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech

Feb 28th, 2021
Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila Filozofie

Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila

Feb 28th, 2021
Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit. Debate

Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit.

Feb 28th, 2021
Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986) Opinii

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986)

Feb 28th, 2021
Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti” Opinii

Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti”

Feb 28th, 2021
Noica și marxismul. O explorare Filozofie

Noica și marxismul. O explorare

Feb 27th, 2021
Chesterton și sensul educației Educație

Chesterton și sensul educației

Feb 27th, 2021
Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate Opinii

Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate

Feb 27th, 2021
Adevărul moral și conservatorismul constituțional Societate

Adevărul moral și conservatorismul constituțional

Feb 26th, 2021
Dumnezeul filozofilor Cultură

Dumnezeul filozofilor

Feb 26th, 2021
Minunile limbajului obișnuit Filozofie

Minunile limbajului obișnuit

Feb 25th, 2021
Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ Debate

Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ

Feb 25th, 2021
Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze Opinii

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Feb 25th, 2021
Eric Voegelin ca maestru învățător Cultură

Eric Voegelin ca maestru învățător

Feb 25th, 2021
Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth Cultură

Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth

Feb 25th, 2021
Când totul este permis Cultură

Când totul este permis

Feb 24th, 2021
Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon Cultură

Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon

Feb 23rd, 2021
Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare Economie

Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare

Feb 23rd, 2021
Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3) Debate

Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3)

Feb 23rd, 2021
Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul” ALTFEL

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Feb 23rd, 2021
Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa Debate

Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa

Feb 23rd, 2021
Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare Debate

Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare

Feb 23rd, 2021
Călătoria cu trenul între privilegiu și economie Politică

Călătoria cu trenul între privilegiu și economie

Feb 21st, 2021
Omenirea: o poveste fără speranță? Societate

Omenirea: o poveste fără speranță?

Feb 21st, 2021
Despre nemurire și eternitate. O introducere Cultură

Despre nemurire și eternitate. O introducere

Feb 21st, 2021
Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes Cultură

Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes

Feb 20th, 2021
Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit” Istorie

Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit”

Feb 20th, 2021
Creația lui Wolfhart Pannenberg Filozofie

Creația lui Wolfhart Pannenberg

Feb 20th, 2021
„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale Debate

„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale

Feb 19th, 2021
Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației Debate

Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației

Feb 19th, 2021
Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei” Cultura

Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei”

Feb 19th, 2021
Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor Cultură

Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor

Feb 18th, 2021
Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero Cultură

Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero

Feb 17th, 2021
De ce literatura contează Cultură

De ce literatura contează

Feb 17th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.