Este imposibil sa gasim “merite” intr-o intreprindere care a avut ca scop principal sa mutileze sufletul uman, sa oblige individul la o uniformizare fara precedent, la o anihilare a facultatilor critice, deci la o heretonomie totala.
Imaginea lui Orwell despre totalitarism surprinde impecabil care este natura sistemului, aparenta sa ineluctabilitate: “Imaginati-va un om peste a carui gura afla un bocanc. Pentru totdeauna”. Acest “pentru totdeauna” este lucrul cel mai terifiant in tragedia pe care a impus-o totalitarismul. Hannah Arendt a spus, si avea dreptate, ca lagarul de concentrare este spatiul totalitar desavarsit. Tot ea numea universul concentrationar drept infernul devenit lume.
Nu era o metafora, cum nu a fost o metafora la Aleksander Wat si la Leszek Kolakowski desemnarea diavolului ca prezenta palpabila in istoria veacului trecut. Totalitarismul nu este pur si simplu o negare a moralitatii. El falsifica, vorba lui Vladimir Soloviov, notiunea binelui.