Adrian Miroiu: Diverse bazaconii politice

După referendumul din 7 – 8 octombrie diverși politicieni nu s-au putut abține să își exhibe incultura în domeniul lor de activitate. Unul dintre aceștia e Ludovic Orban, șef al unui partid numit liberal, dar de fapt popular. După dumnealui, parteneriatul civil trebuie reglementat doar după organizarea unui nou referendum. Nu i-a trecut prin cap să se întrebe și el ca omul ce să schimbe în Constituție acel referendum.

Vine apoi Norica Nicolai, europarlamentar ALDE. În mintea ei, ca să nu se mai întâmple ca oamenii să absenteze la referendum, ar trebui ca în România votul să fie obligatoriu. Nu a putut procesa ceea ce au făcut atâtea milioane de oameni: că dacă am stat acasă la referendum eu am votat în felul meu. Căci votul e un mod prin care eu încerc să influențez rezultatul unei alegeri. Iar a nu vota la un referendum care are cvorum înseamnă a vota.

Tortul pe cireașă nu putea desigur să îl ofere decât însuși Liviu Dragnea. După el, în cazul unui referendum de modificare a Constituției ar trebui să se renunțe la orice cvorum. De ce 30% și nu 0%?  – se întreabă el plin de candoare. Nu cred că s-a gândit măcar o clipă înainte de căsca gura. Fiindcă atunci ar fi tebuit să se gândească la ce zice acum Constituția la art. 151: ”(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. (2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.”

Iar prima lui propunere ar fi trebuit să fie ca cele două prevederi să fie înlocuite cu ceva de genul: ”Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu majoritatea membrilor prezenți în fiecare Cameră”. Adică, în acord cu ce vrea dl Dragnea, dacă el ar fi singurul membru prezent, votul său să fie suficient pentru ca Parlamentul să ceară modificarea Constituției. Iar apoi, dacă cvorumul cerut ar fi zero, tot doar votul lui ar putea să fie suficient pentru a avea efectiv modificată Constituția.

Or, în studiile constituționale (atât cele juridice, cât și cele din știința politică sau din economia constituțională) ideea este ca regulile constituționale să fie stabile și de aceea nu atât de ușor modificable. De aceea în Parlament se cere ca legile în acest sens să aibă ca susținere o supermajoritate (de cel puțin două treimi). De aceea există cvorum la Referendum – ales să nu fie prea mare, încât să nu fie posibilă niciodată reviziuirea, dar nici prea mic, încât să putem modifica biata Constituție tot atât de ușor cum își schimbă șosetele dl Dragnea. (Noroc că nu suntem în Ungaria, unde V. Orban, odată ce și-a asigurat o majoritate de două treimi în Parlament, a modificat cum a vrut Constituția Ungariei.)

Nu știu cum se poate explica faptul că pentru atâți politicieni e așa de greu să înțeleagă că oamenii se comportă diferit atunci când sunt puși în fața unor sisteme de vot diferite. Într-un fel votezi când de exemplu ești la un referendum cu cvorum și în alt fel când votezi primarul orașului tău; într-un fel când  votul este majoritar și în alt fel când acesta este proporțional. (Studenții care iau un curs introductiv de știință politică învață acest lucru în primele expuneri, când de pildă li se descriu argumentele lui M.Duverger.)

Din păcate, când te uiți la politicieni precum cei trei pe care i-am numit, nu ai cum să scapi de impresia că azi țara este ca un autobuz în care călătorim, dar în care șoferul nu are carnet de conducere.