Alta vara, alta luna, alta saptamana, alta criza de gestionat… Alte resurse de timp, energie si atentie pierdute in improvizatii si agitatie, in peticire ici si colo, in lupte de guerilla politica, in stingere de mici si mari incendii, in minimizarea raului cel mai mic, sau efortul de maximizare a defenisvei in fata raului cel mai mare…
Da, este grav. Grav a fost si ultima data. Si la fel de grav a fost si inainte de asta. Si va mai fi grav –poate si mai grav– in viitor…
De ce? Pentru ca niciodata nu am facut la timp si cum trebuie lucrurile serioase, cele importante in ordinea constructiei institutionale, sociale, culturale… Statul de drept, ordinea liberal-democrata nu vin de la sine, spontan, fara efort, aduse de la export la pachet, din Europa, sau cadorisite de sus in jos de catre o ipotetica “elita”. Mai ales daca elita asta e constituita din si in solul fertil al nomenclaturii, securistilor si al asociatilor si progeniturilor lor.
Necesita organizare. Necesita viata asociativa. Necesita institutii si asociatii viabile: politice, intelectuale, publicistice, sociale… Necesita partide solide, bazate pe ele. Unde sunt toate astea? Nu prea sunt. Fatade, spoiala, merge si asa…. Nimic solid, nimic serios, nimic credibil… Improvizatii si facatura. Eforturile solide si oneste: Intotdeauna deraiate, amanate. Intotdeauna am avut “alta treaba”, mai urgenta…
Stiu, nu e cazul sa facem morala acum. E groasa. E pericol. E criza mare. Constitutionala.
Imi aduc aminte de vremea cand eram implicat politica. Niciodata nu era timp de construirea unei centrale de idei, un think tank, o baza de recrutare si training. Cand eram la putere: ” Domnule Aligica, suntem acum ocupati cu guvernarea. Se poate sa fiti asa naiv? Ce vreti dv se face cand vom fi in opozitie, cand ne reorganizam. Acum: prioritatile guvernarii! De aia suntem partid la guvernare!” Cand eram in opozitie: ” Domnule Aligica, suntem acum ocupati. Nu vedeti ce fac astia la putere! E criza mare. Se poate sa fiti asa naiv? Ce vreti dv se face cand vom fi la putere si avem resurse. Acum: prioritatile crizei create de astia si luptei cu ei! De aia suntem partid de opozitie!”
Asta e. Am sa scriu intr-o zi un eseu despre experienta de a lucra cu compatriotii nostri in varii intreprinderi de genul mai sus mentionat. Se va numi “Alta treaba“. Va fi analiza urmatoarei situatii fenomenologice: “Alta treba” este mai importanta intotdeauna decat “treaba aia” care ar trebui facuta in ordinea prioritatilor firesti ale lucrului sau lucrarii colective bine facute.
“Auzi nu trebuia sa faci aia si aialalta cum am stabilit/cum ar fi fost normal?”
“”Ahhhh da, asa e… dar am avut alta treaba…”
Si uite asa din “alta treba” in “alta treba” navigam istoria contemporana, din criza in criza, din improvizatie in improvizatie, pana la deznodamantul implacabil care, sa nu ne amagim, nu va putea fi evitat invocand tamp si iresponsabil “alta treaba”.
Sa nu ne amagim. Putem stinge oricate incendii si crize consitutionale vrem. Statul de drept, ordinea liberal-democrata nu vin de la sine, spontan, fara efort, aduse de la export la pachet, din Europa, sau cadorisite de sus in jos de catre o ipotetica “elita”. Nu se fac doar defuzand crize si evitand dezastre. Necesita organizare. Necesita viata asociativa. Necesita institutii si asociatii viabile: politice, intelectuale, publicistice, sociale… Si astea nu apar din senin, in mod spontan in timp ce noi avem “alta treaba”…