Dragos Paul Aligica: Greseala intelectualilor. De ce se fac ei vinovati la ora actuala

In primul rand, asa cum am stabilit in alta discutie, mai veche – si nu mai revenim acum, doar mentionam en passant ca avem altele la ordinea zilei- sunt vinovati ca nu au facut “un partid nou”. Trebuia “un partid nou”, “de dreapta” care sa apere interesele capitalistului roman, ale corporatistului, ale antreprenorului, ale tuturor celor care au interese? Trebuia. Avem? N-avem.

De ce? Intelectualii. In loc sa le faca romanilor “un partid nou”, “de dreapta”, nu stim cu ce s-au ocupat, cert e ca n-au oamenii cu ce sa voteze din cauza lor. Vine ziua de vot, ies oamenii nostri din casa, se uita in stanga, se uita in dreapta: Nema partid. Ce sa faca faca in situatia asta?! Ce face orice om normal: Merg la mall. Vinovati de toata situatia asta: Intelectualii. Toata lumea stie ce trebuiau sa faca. Dar ei nu au facut…

Bun. Si acum venim la subiectul zilei, asa cum a reiesit el mai nou, de cand cu criza constitutionala si meetingul antologic etc. Asadar sa zicem ca n-au facut partid nou, de dreapta. Dar toata tara avea totusi o asteptare minimala de la ei. Reiese fara echivoc din reactiile din ultimele saptamani. Care e asteptarea? Evident: Sa mearga la tara. Sa coboare in mijlocul poporului si sa-l lumineze. “Bun, n-ai facut partid nou, curat, de dreapta: inteleg. Dar du-te, domnule, la tara, lumineaza poporul, nu sta asa…”

Va dati seama, spune argumentul, prezentat de nenumarate voci autorizate, unde eram acum daca intelectualii in loc sa se fofileze de la datorie, luau frumos tara la picior, si din casa in casa, din camin cultural in camin cultural, luminau poporul de jos? In mod cert nu se mai intamplau nenorocirile de azi.

E un argument respectabil cu state vechi in inima poporului. Mai o serata Rachmaninov la Coteni, mai o prelegere Hegel la Pucioasa, o masa rotunda despre formalismul neokeynesian la Babiciu, si uite asa, din aproape in aproape, PSD-ul devenea istorie.

N-a fost sa fie.

Nu poti insa sa nu visezi: “Ba, hai la Camin, ca a venit un autocar cu intelectuali de la Bucuresti”. “Ce intelectuali, ma?!” “ Pai e Plesu, e Liiceanu, e Patapievici si mai sunt si altii, e un autocar plin. Sunt toti. Ia-o si pe soacra-ta ca cica e despre Socrate”.

Sigur, in minte ne vin si posibile momente mai delicate: “Fanele, iesi la poarta ca sunt doi intelectuali, vor sa vorbesca cu tine!” “Ce intelectuali, ma?” “Pai e unu Alegica, zice sa-ti spuna ceva despre hobs si mai e unu care zice ceva despre o sonata, sonata lumii”. “Nu ies. Da’ Plesu ce are? Pe Plesu de ce nu l-au trimis? Eu nu discut decat cu Plesu…Ii trimite pe astia mai mici. Nu sunt acasa. La mine or vine Plesu sa ma lumineze or nu mai vine sa ma lumineze nimeni…” samd samd samd.

In felul asta, pas cu pas, luminand poporul din aproape in aproape, intelectualii ar fi putut face ceva pentru aceasta tara greu incercata de istorie. Cum ar mai putea cineva sa voteze PSD, fie el chiar si om simplu, de la tara, dupa ce i s-a prezentat in amanunt interpetarea lui Leo Strauss la De Cive?

Dar nu: N-au facut. Au preferat sa stea la ei acasa si sa scrie pe Facebook. Ceea ce, sincer, daca ma intrebati pe mine, as spune ca nu e prea diferit de strategiile mai sus mentionate… De ce nu a avut succes insa aceasta abordare si tot efortul lor si toate postarile alea bine tintite –care au ajuns uneori sa aiba chiar peste suta de likeuri si mai bine– nu au dus la luminarea poporului, a “Romaniei adanci”, si la eliminarea PSD din arena publica, e un mister… E de neinteles…

Si uite asa am ajuns la criza asta actuala…

PS

Cineva ar putea spune ca exageram. Ca nu e vorba aici despre interpetarea lui Leo Strauss la De Cive ci despre lucruri mult mai simple si elementare. La care vin si intreb: Chiar e nevoie ca sa se deplaseze un autocar de intelectuali prin tara ca sa predea regula de trei simplu si sa faca rezumatul la Baltagul pentru o anumita parte a populatiei, ca democratia sa mearga in Romania?! Hai sa fim seriosi.