Dragos Paul Aligica: Una dintre cele mai ciudate evoluții in spațiul dezbaterii publice de limba română

Una dintre cele mai ciudate evoluții in spațiul dezbaterii publice de limba română este dezinteresul general (dar mai ales dezinteresul al altfel hiperactivilor “gardieni ai discursului public”) pentru infrastructura si sociologia asa numitului “fact check-ing” si pentru mecanismele de cenzura si control din mediul virtual, institutionalizate sub coordonarea megacorporațiilor Big Tech.Devine evident în acest moment ca “Adevărul” e pe cale de a fi privatizat in mass media și mediile sociale ca o funcție a unei rețele lipsite de transparenta sau mandat public, prin așa numiți “fact check-eri” –varful unui aisberg a carei magnitudine nici macar nu o putem estima.

Practic, in acest moment societatile si statele lumii sunt in fata unui fenomen fara precedent in istorie (Inchizitia si lista lucrarilor interzise in Biserica Catolica NU au functionat niciodata sub formula de arbitrar, secret si conspirational al actualui sistem implementat de Big Tech). Practic in acest moment, Big Tech a creat o infrastructura paralela sistemelor publice, democratice si constitutionale, prin care si-a autoarogat monopolul articulării adevărul lui și falsului în spațiu public.

Nu ma intereseaza acum ce fac altii. Ma uit insa la spatiul de limba romana. Este extraordinar de interesant faptul că NU există in acest moment niciun fel de interes vizibil cu privire la modul în care este constituită, funcționează si este dotată din punct de vedere al resursei umane această infrastructură ce opereaza deja extrem de agresiv in spațiul de limba română. Nu exista interes in corpurile legiuitoare, nu exista in corpurile reglementatoare, nu exista in interiorul “societatii civile” nu exista in randul mass media… Interesanta situatie, nu?

Totusi sunt intrebari normale, de bun simt:

Cine sunt mai precis cei care determină “adevărul” și “falsul” în spațiul de limba română, pe Facebook, sa zicem. Cum sunt ei organizati? Care este raportul între inteligența artificială algoritmica și resursa umană in aceste practici?

Cine și ce califică resursa umană în acest domeniu? Cum ajungi fact checker? Care este structura de decizie? Cine sunt mai precis oamenii care au rolul cheie de “judgemental decision” în sistemul de cenzură si determinare a adevărului în spațiul de limbă română? Ce ii califica in CV pentru acest rol? Cum sunt selectati?

Sa nu ni se spuna ca NU exista acest rol sau acesti oameni… rezultatele activitatii lor sunt vizibile cu ochiul liber nu de ieri…

Adica: Cine sunt, totusi, persoanele care își asumă responsabilitatea în fața sistemului constituțional român si a sistemului politic român si european pentru modul în care administrează circulația informațiilor si sistemul de cenzură? Repet: în spațiul de limba română.

Care este relația între această infrastructură de resurse umană și tehnologică și sistemul constituțional democratic al Romanei? Dar cel European? Care este magnitudinea resurselor puse în joc în acest sens în spațiu de limba română? Repet: în spațiu de limbă romana.

Iata intrebari normale, de bun simt. Poate sunt naïve. Dar sunt legitime.

Foarte interesant insa acest generalizat dezinteres pentru noua sociologie a “Adevarului si falsului” si pentru mecanismele constructiei sociale a “Realitatii”, in varii spatii lingivistice si culturale, ca sa zicem asa… Iata un subiect nu doar pentru jurnalistii de investigatii, parlamentari si alti reprezentanti ai administrarii vietii si sigurantei publice dar si pentru cercetatori… M-as bucura sa conduc sau sa fac parte dintr-o cercetare pe tema asta:

“Constructia sociala a ‘Adevarului’ si ‘Realitatii’: O investigatie in structura, functionarea si resursa umana a sistemului de fact checking si cenzura in spatiul de limba romana”.