Martin S. Martin. Drepturile omului și Organizația Națiunilor Unite

În anul 1966 Organizația Națiunilor Unite a adoptat Pactul Internațional asupra drepturilor civile și politice, apoi a format Comisia responsabilă cu monitorizarea și instituirea acestor drepturi în țările membre ale ONU. Numai că deciziile Comisiei au stârnit multe nemulțumiri, în special din cauza faptului că au fost desemnate ca membre state cunoscute pentru abuzuri flagrante raportate de alte state sau de persoane civile.

Ca urmare,  Comisia a fost înlocuită în anul 2006 prin Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, cu sediul la Geneva, consiliu format din 47 de state membre. Distribuția geografică a acestora este surprinzătoare și dă o majoritate solidă țărilor din Africa și Asia, cele mai multe din lumea a treia. Astfel sunt membre 13 state africane, 13 state din Asia, 8 dinAmerica Latină și Caraibe, 6 din Europa de Est și 7 din Europa de Vest și Oceania.

Un articol recent publicat de ziarul britanic The Independent (www.independent.co.uk) semnalează că 9 state membre ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului au încălcat aceste drepturi, în unele situații chiar prin acte împotriva personalului ONU și aceste state sunt: Burundi, Egipt, Ruanda, Cuba, Venezuela, China, India, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

Pe lângă nerespectarea celor 30 de drepturi ale omului listate de ONU (https://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/eng.pdf), între care libertatea de expresie, de asociere, libertatea religioasă, drepturile femeilor, drepturile LGBTși drepturile minorităților rasiale și etnice, mai multe state, inclusiv Statele Unite ale Americii, au semnalat poziția foarte părtinitoare și deschis anti-Israel a Comitetului.

Între anii 2006 și 2018, Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a adoptat 78 de rezoluții de condamnare a Israelului, fără să menționeze o singură dată regimul democratic din Israel, cu alegeri libere și cu drepturi civile garantate de constituție.

Secretara de stat Hillary Clinton a abordat această problemă la ONU în anul 2011 și a cerut revizuirea atitudinii Comitetului, cu recomandarea să blocheze pozițiile antisemite care influențează voturile. La fel a făcut în anul 2012 ambasadoarea la ONU a USA Eileen Chamberlain Donahoe, numită de președintele Obama.

Cum lucrurile nu s-au corectat, la 19 iunie a.c. secretarul de stat Mike Pompeo și ambasadoarea la ONU Nikki Haley au declarat retragerea oficială a Statelor Unite din Comitetul ONU pentru Drepturile Omului.

Ambasadoarea a spus că această decizie nu a fost adoptată cu ușurință și că a fost impusă de persistența unor anormalități. Pentru prea mult timp, a spus ea, comitetul ONU a nedreptățit statul Israel și, în același timp, a răsplătit tocmai statele care abuzează de drepturile omului.

Părăsind comitetul – a continuat doamna Haley – noi nu abandonăm dedicația noastră pentru drepturile omului, dar nu vrem să mai facem parte din acest comitet ipocrit, care își bate joc de drepturile umane.

Când așa zisul consiliu pentru drepturile omului nu face nimic pentru a stopa nedreptățile din Venezuela și Iran, dar primește cu bucurie pe noul membru al consiliului Republica Democratică Congo, atunci el nu își mai merită numele, a spus ambasadoarea.

Este al doilea organism ONU din care se retrag Statele Unite, după abandonarea participării la UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură) la data de 12 octombrie 2017, motivată de asemenea de deciziile antisemite și antiamericane ale organizației.

Dar, plecarea din UNESCO nu este ceva nou. În anul 1984, președintele Reagan a retras USA din organizație, protestând împotriva atitudinii excesiv de favorabilă pentru URSS.

De curând, UNESCO a nominalizat ca membru teritoriul Palestinei, deși nu este recunoscut de ONU ca stat independent. O lege americană mai veche interzice guvernului să facă contribuții financiare la oranizațiile internaționale care au acceptat statutul de membru al Palestinei.

Ca tot ce propune sau face președintele Donald Trump și decizia de a se reetrage din comitetul pentru drepturile omului a fost prompt criticată de presă, politicieni, personalități de la ONU sau celebrități europene. Concluzia lor, pripită și lipsită de obiectivitate, este că Statele Unite abandonează restul lumii.

Dar apare evident că între viziunea ONU  și pozițiile americane sunt divergențe care persistă de mult timp și că ele s-au accentuat recent, prin pătrunderea ideologiei agresive în sânul organizației statelor lumii.

Mai mult, avertismente și critici au fost formulate de diplomați și președinți anteriori echipei Trump, fără ca să aibă un efect corector.

Îi va folosi Națiunilor Unite și organizațiilor ei împingerea lucrurilor până la punctul la care USA și aliatul său Israel  sunt obligate să-și părăsească locul ocupat de atâția ani și care s-a soldat cu ajutor și sprijin substanțiale ale unor parteneri de calibru?