Dupa Auden. Publicistul: Ce diferenta poate sa aduca. Sau nu

Care este funcția publicistului, a comentatorului public in spatiul unei comuntati de limba, de cultura, de destin colectiv? Am gasit o modalitate foarte simpla de a raspunde la aceasta intrebare, pur si simplu parafrazand grosier pe W. H. Auden (“grosier”: adica in principal doar inlocuind ici si colo termenul “critic” cu cel de “publicist”, plus alte cateva substitutii similare, dar lasand in rest textul sa curga). Iata ce zice Auden:

“Care este funcția criticului? Din punctul meu de vedere, un critic îmi poate aduce unul sau mai multe dintre următoarele servicii:

(1) Să mă familiarizeze cu autori și cărți care până acum mi-au fost străine.

(2) Să mă convingă că am subestimat un autor sau o carte pentru că nu i-am citit cu destulă atenție.

(3) Să-mi dezvăluie relațiile dintre operele care aparțin unor epoci și culturi diferite și pe care eu nu le-as fi putut sesiza niciodata din pricină că nu știu și nici nu voi ști niciodata suficient despre acele epoci, opere si culturi.

(4) Să-mi ofere cheia de lectură a unei opere prin care voi putea sa-mi sporesc înțelegerea acelei opere.

(5) Să pună în lumină procesul „Creației Artistice”.

(6) Să pună în lumină si clarifice relația între pe de o parte artă și pe de alta viață, știință, economie, etică, religie, etc.”

Iar acum adaptarea noastra:

“Care este funcția publicistului? Din punctul meu de vedere, un publicist poate aduce unul sau mai multe dintre următoarele servicii publice:

(1) Să isi familiarizeze cititorii cu idei, situatii, evolutii, fenomene, cu autori de idei sau de fapte economice, culturale si politice care până atunci le erau străine.

(2) Să isi convinga cititorii că au subestimat idei, situatii, evolutii, fenomene, autori de idei sau de fapte economice, culturale si politice pentru că nu le-au privit si interpretat cu destulă atenție.

(3) Să dezvăluie relațiile dintre pe de o parte idei, situatii, evolutii, fenomene, autori de idei sau fapte economice, culturale si politice care aparțin epocii noastre si pe de alta parte, cele care apartin unor epoci, societati, tari și culturi diferite și pe care cititorii nu le-ar fi putut sesiza niciodata din pricină că nu știu și nici nu voi ști niciodata suficient despre acele epoci, societati, tari si culturi.

(4) Să ofere cheia de intelegere a unor idei, situatii, evolutii, fenomene, fapte economice, culturale si politice, institutii si decizii publice,  prin care cititorii vor putea sa-si sporeasca înțelegerea lor.

(5) Să pună în lumină procesul „Creației Destructive” prin care natura umana se manifesta in istorie.

(6) Să pună în lumină si clarifice relația între pe de o parte economie, etică, religie, politica, artă, știință, etc. si pe de alta parte universul vietilor private si publice ale cititorilor sai.”

Acestea fiind spuse, sa notam doua lucruri foarte importante. Primul: Ca sunt vieti si vieti si fiecare alege nivelul saraciei sau bogatiei inteligibilitatii dimensiunilor private sau publice ale vietii sale. Nimeni nu obliga pe nimeni la nimic. Cu atat mai putin publicistul. Al doilea: Observati ce NU este pe lista de mai sus…