„E toți hoți, maică”. Despre (ne)-implicarea intelectualilor în politică

Un comentariu de Gabriel Purcăruș

Probabil că vă plângeți, dragi români, că de vreo 30 de ani încoace (dacă nu și mai mult) vă conduc hoții și derbedeii, în timp ce oamenii de treabă, inteligenți și cinstiți stau deoparte. (Nu mă refer aici la nici un partid în particular, deci nu săriți pe mine…).

Vă gândiți, după atâtea dezamăgiri, că politicienii „e toți hoți” și că nu are nici o importanță dacă iese PSD, USR, PNL sau PMP, pentru că în final nimeni nu va urmări agenda cetățeanului, ci iși vor face mendrele lor.

Și într-un fel aveți dreptate.

Ceea ce însă nu vă este clar este că Romania nu are o problemă de resurse umane, ci una de sistem. Modul în care se face selecția politicienilor nu este exclusiv vina acestora. Să luăm un exemplu fictiv, tocmai ca să nu ofuscăm pe nimeni…

Să prespunem că numitul Gigel, băiat cuminte, cu doctorat luat pe bune în Occident, nu pe pile sau plagiat, tuns frumos cu cărare și îmbrăcat în Armani, cu educație serioasă și maniere alese, decide să facă saltul mortal al vieții, intrand în politică.

Dar de ce? Ce urmareste Gigiel cu asta? De ce nu stă cuminte la el acasă? – vă întrebați voi imediat.

Uite așa! Pentru că Gigel dorește să își ajute țara, să își pună la bătaie cunoștiințele acumulate la Cambridge, Oxford, Harvard, Paris sau Strasbourg, să lase urmașilor un motiv să îi facă statuie post-mortem. Ce, n-are voie?

Dar din momentul în care Gigel își anunță public intenția de a candida, o armată de ziariști, activiști sau analiști, plătiți de partidele rivale sau de diverse ONG-uri progresiste declanșează operațiunea „Marea Scormoneală” – prin care toată viața lui Gigel, a familiei, parinților și bunicilor este luată la puricat. Ce au zis, ce au declarat, ce au postat pe Facebook, câți bani au, ce afaceri au făcut, cu cine s-au culcat și cu cine s-au sculat. Tot. Tot. Nu scapă nimic.

Și încep atunci marile dezvăluiri pe micile ecrane sau în ziarele de can-can, acelea pe care coana Mița Biciclista și țața Floarea Alegătoarea sunt avide să le citească seara pe prispă, după ce au dat de mâncare la găini, sau nea Nelu să le soarbă cu poftă de la Antene sau Realități.

Și uite așa, se duce vorba că intelectualul Gigel e cam misogin, pentru că a tras o fată de păr la grădiniță, e cam rasist deoarece în copilărie s-a bătut cu un copil mioritar în fata blocului; e cam homofob pentru că cineva l-a auzit râzând la un banc cu homosexuali spus acum vreo 20 de ani (atunci când până și Obama era homofob), că părintii au dat șpagă la benzinăria din sat ca să își ia butelie pe vremea lui Nea Nicu, că a trecut cu bicicleta pe galben, că a șterpelit un sandwich din gentuța colegului de bancă din generală, că a lăsat bacșiș la frizer și alte și alte cazuri de corupție gravă! In plus, dacă exista dovezi că a citit din Heidegger sau Eliade, e clar că e fascist sau legionar!

Și uite așa, dezvaluire după dezvaluire, scandal dupa scandal, de unde la început era marea speranța a politicii naționale, Gigel al nostru ajunge în câteva săptămâni un personaj nefrecventabil. Iar prostimea, numită în mod elegant “electorat”, pune botul imediat la orice bârfă de genul asta, pentru că, iată, demonstrează teza cea mai dragă a tuturor proștilor din lume, și anume că aia deștepți sunt și ei tot oameni! (ha ha, i-am demascat!) cu slăbiciuni și imperfecțiuni. „E și ei ca noi!”.

Marea problema este că de aici încolo Gigel devine sfios, reținut, speriat și, cel mai probabil va da înapoi și se va retrage din politică înainte să înceapă! Va lăsa adică treaba aia cu statuia pe seama altora, și se va refugia – unde credeți? Tocmai în biblioteca. Unde va citi si mai multe cărți, va publica la reviste fancy din Occident, va face analize, și se va plânge că gașca de la putere “nu dă domne destule subvenții la cultură și d-aia merg lucrurile prost în țara asta”!

Adio, dragă Gigel, fostă speranță a politicii românești! Națiunea nepăsatoare te salută! Mult spor la publicat articole in revistele cu o mână de cititori! Lasă-ne pe noi, cei mulți, să fim conduși de lichele curajoase!

Acum, să nu vă imaginați că moraliștii care i-au scormonit viața lui Gigel sunt modele de neprihănire. Dacă i-ar lua cineva la puricat și pe ei, ați vedea și acolo nițică prostituție, droguri, beții, bani la negru, accidente mușamalizate etc – dar să fim serioși, cine se uită la ăștia? Toți au ochii numai pe cei ce intră în politică, de la care au bineînțeles așteptările cele mai înalte (și nerealiste).

Cine scapă de acest filtru, de aceasta mare scormoneală!?

Paradoxal, chiar cei ce au probleme serioase! Chiar cei cu afaceri necurate, care au luat mită de milioane, care fac trafic cu carne vie etc. Cei care își pot cumpăra liniștea și imunitatea de la șeful ăl mare de la partid, cotizând pentru campanie, și bineînțeles, oferind boss-ului un foarte important contra-serviciu: disciplină la vot! Că, dacă nu, știți voi, cântecelul acela de la Alexandru Andrieș: “șeful cel mare/ ținea prin sertare/ un punct foarte tare”…. pe care îl poate folosi când cu gândul nu gândești…doar ziariștii și activiștii ONG sunt și ei oameni, nu? …au și ei copiii din flori de crescut, vile de renovat, amante de întreținut. Corb la corb nu scoate ochii. Știu și ei pe cine și când să atace.

Deci, ca să încheiem. Cine e de vină că avem clasa asta politică de două parale și jumatate? Păi cam noi toți, care ne amuzăm la fiecare bârfă irelevantă și contribuim involuntar la procesul de contra-selecție. Nu e numai vina politicienilor, așa cum ne place să credem.

Îmi pare rău că v-am stricat ziua.

Acum că tot v-am zis….Data viitoare știți ce aveți de făcut. Cum apare vreunul mai răsărit în politică, săriți pe el, disecați-i trecutul, analizați-i prezentul și faceți-i praf viitorul. Dați-l la o parte. Să nu ne stricăm palmaresul impecabil.

Iar după ce scăpăm de intrus și rămânem cu ăilalți, reluăm melodia preferată: „n-ai pe cine sa votezi, maică, e toți hoți!”. Hai mai bine la o bere!

Gabriel Purcăruș este absolvent al Facultății de Fizică, Universitatea din București, și Meterologie Universite du Quebec a Montreal. Este fost candidat conservator pentru parlamentul Canadei, om de afaceri și scriitor. A publicat volumul Corectopia. Actualmente locuiește în Spania.