Emanuel Conțac. „Pâinea pe care o frângem, leacul nemuririi, antidot ca să nu mai murim”. O lectură ioanină a lui Ignațiu al Antiohiei

A fost pomenit zilele astea celebrul text al lui Ignațiu al Antiohiei, din Epistola către Efeseni, 20:

„frângând o singură pâine, care este leacul nemuririi (phármakon athanasías), antidot ca să nu mai murim, ci să trăim prin Isus Hristos veșnic.”

ἕνα ἄρτον κλῶντες, ὅς ἐστιν φάρμακον ἀθανασίας, ἀντίδοτος τοῦ μὴ ἀποθανεῖν, ἀλλὰ ζῇν ἐν Ἰησοῦ χριστῷ διὰ παντός.

Am văzut păreri conform cărora credincioșii n-ar trebui să se teamă de împărtășirea cu aceleași obiecte de cult, de vreme ce euharistia – o spune un important Părinte Apostolic ‒ este „leacul nemuririi”. Adică poți să te împărtășești fără teama de a te îmbolnăvi de gripa cauzată de Coronavirus.

Ca să îl înțelegem bine pe Ignațiu, trebuie să mergem pe urma surselor sale biblice, căci episcopul de Antiohia, deși original în limbaj, nu este nicidecum original în idee.

Ideea că împărtășirea cu trupul lui Hristos înseamnă viață este de origine ioanină.

Pe când se afla în Capernaum, Isus a rostit următoarele cuvinte, păstrate în Ioan 6, din care citez în conform EDCR. Textele subliniate staul la baza ideii de phármakon pentru nemurire.

„Părinții voștri au mâncat mană în pustiu și au murit. Aceasta este Pâinea care se coboară din cer ca omul să mănânce din ea și să nu moară. Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din Pâinea aceasta, va trăi în veac; și Pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, [pe care îl voi da] pentru viața lumii. […]

Adevărat, adevărat vă spun: dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, n-aveți viață în voi înșivă. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el.

După cum M-a trimis pe Mine Tatăl, care este viu, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa cel care Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine. Aceasta este Pâinea care s-a coborât din cer: nu precum au mâncat părinții voștri [mană] și au murit. Cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.”

Trebuie însă precizat că Isus nu are în vedere ideea că oamenii nu mai sunt afectați de boală sau nu mai au parte de moartea fizică, dacă mănâncă trupul Lui, ca parte a experienței euharistice.

Nu uitați ce îi spune Isus Martei în Ioan 11:

Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața! Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi să moară, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi aceasta?”

Așadar, precauțiile de igienă recomandate de medici nu trebuie desconsiderate nici la euharistie, fiindcă ele nu intră în contradicție cu promisiunea lui Isus din Ioan 6 ori cu afirmația lui Ignațiu din Efeseni 20.

Altminteri, am putea crede că simpla împărtășire cu Hristos, la euharistie, garantează sănătate deplină pe toată durata vieții pământești (i.e. mergi la Cina Domnului și automat nu ți se mai înfundă arterele inimii). Or, așa ceva nu susține niciun creștin.

Spunând acestea, precizez că în mediul penticostal cunoaștem mărturii de oameni care au avut parte de vindecare trupească în timpul împărtășirii. Doar că noi nu socotim respectiva vindecare un efect „garantat” de presupusele proprietăți „magice” ale Cinei, ci un efect al credinței celui care se apropie de Hristos cu credință.

Moartea care lucrează în trupurile noastre încă de la nașterea noastră pământească va continua să lucreze și după împărtășirea noastră cu trupul și sângele Domnului, cu deosebirea că puterea morții a fost frântă și că prin unirea cu Hristos ni se făgăduiește învierea și viața veșnică.

text publicat în premieră pe blogul ”cenzuratdefb”, aici!