Episcopul Ignatie al Hușilor. Fecioara Maria – „spinul” din „ochii iluministului” deputat catolic Iulian Bulai

Citind titlul de mai sus, intuiesc că, într-un mod preconceput şi grăbit, m-aţi etichetat „fundamentalist ortodox”, care abia am aşteptat ocazia să îl maculez ideologic pe domnul deputat USR Neamţ, Iulian Bulai. O reacţie oarecum previzibilă, dar neîntemeiată. Voi aduce în sprijinul meu un renumit teolog catolic, de care sunt convins că nu se va dezice nicio secundă dl Iulian Bulai: Papa Benedict al XVI-lea, pe numele său, înainte de pontificat, Joseph Ratzinger. 

Ipse (Papa Benedict al XVI-lea) dixit: „Naşterea lui Iisus dintr-o fecioară, aşa cum este ea redată în Evanghelii, a stat dintotdeauna ca un spin în ochii iluminiştilor de orice fel” (Joseph Ratzinger, Introducere în creştinism: prelegeri despre Crezul apostolic, p. 190). 

Naşterea lui Iisus Hristos este, în mod incontestabil, un mister insondabil pentru logica omenească. Este o imprudenţă incalificabilă pentru oamenii credinţei să se apropie de mister cu târnăcopul unor expresii puberale cu privire la  adevărurile creştine, aşa cum a procedat dl Iulian Bulai.

Domnia sa se scuză, invocând faptul că vrea să înţeleagă actul credinţei şi, prin urmare, se află într-un proces de legitimă căutare de „noi sensuri ale unor cuvinte milenare”. 

Din păcate, această legitimă căutare a avut drept efect colateral adăugarea unei pâcle şi mai dense asupra efortului de a înţelege adevărurile biblice, folosind nişte termeni atât de inadecvaţi, încât am impresia că îmi vorbeşte un chinez sau un african complet străin de revelaţia biblică despre unul din evenimentele cardinale ale credinţei creştine: naşterea Domnului. 

Cu alte cuvinte, dl Iulian Bulai  a dat peste nişte „sensuri noi” generatoare de non-sensuri şi „mai noi”, aruncându-se în hăul „sensului profund” al „omului recent” care blasfemiază, conştient sau inconştient, toate datele Tradiţiei.

Când am aflat că dl Iulian Bulai este „creştin catolic practicant” şi glosează jovial şi într-o manieră corpolent iluministă în jurul adevărurilor creştine, mi-au venit instantaneu în minte cuvintele unui filozof care spune: „limbajul deghizează gândirea” (Ludwig Wittgenstein). 

Mai concret, în cazul acesta, limbajul unui „creştin catolic practicant” deghizează gândirea unui deputat USR cu reflexe iluministe. Iată câteva exemple:

• Iisus este „un copil-Dumnezeu apărut din senin în pântecele unei tinere fecioare”, nu din „Duhul Sfânt şi Puterea Celui Preaînalt” (Luca 1, 35), aşa cum menţionează Noul Testament; 
• „cu doi taţi, dar niciun tată biologic”, de parcă filiaţia pământească este mai esenţială decât cea cerească, atâta vreme cât sursa oricărei paternităţi sau filiaţii omeneşti este paternitatea şi filiaţia divină. În sprijinul meu îl aduc tot pe Papa Benedict al XVI-lea, ca să nu mă acuze cineva că scriu de pe poziţiile ortodoxului, care vrea să îl anihileze pe catolicul „eretic”: „filiaţiunea divină despre care vorbeşte credinţa nu e un fapt biologic, ci unul ontologic; este un eveniment care se petrece nu în timp, ci în veşnicia lui Dumnzeu: Dumnezeu e dintotdeauna Tată, Fiu şi Duh” (Joseph Ratzinger, Introducere în creştinism: prelegeri despre Crezul apostolic, p. 191);
•  Iisus „un copil. Sărac şi provenit dintr-o familie foarte ciudată. Un tată trecut de prima tinereţe şi o mamă adolescentă”, de parcă ar fi trebuit să fie o familie europeană din secolul al XXI-lea, când, de fapt, cutumele din vremea Fecioarei Maria erau altele decât cele de acum. Conform tradiţiei iudaice, căsătoria implica două etape: 1. faza logodnei, cum a fost cazul Fecioarei Maria, când doi tineri îşi exprimau dorinţa de a se căsători în faţa martorilor, promiţând să respecte această făgăduinţă. Această promisiune era echivalentă cu o alegere definitivă; 2. Fata rămânea încă un an de zile la părinţii ei şi apoi era condusă la casa soţului ei şi începeau viaţa conjugală. Deci, familia Fecioarei Maria nu era nicidecum „ciudată”, ci în consonanţă cu tradiţiile iudaice, atâta vreme cât logodna era considerată ca o căsătorie deja încheiată. Urma doar să fie oficializată. Intervenind vestea naşterii lui Dumnezeu-Fiul ca om, Maica Domnului a rămas fecioară pentru totdeauna. Iosif a fost protectorul ei, aşa cum sunt unele familii care decid să trăiască în abstinenţă conjugală. Cred că nu este nimic „ciudat” în această poveste. Cred că ciudate sunt, să mă ierte dl Iulian Bulai, lacunele unui „creştin catolic practicant” şi intenţiile ascunse ale unui politician USR;
• Maica Domnului este o „mamă surogat” sau „Maria este purtătoare de Dumnezeu. Ideea de mamă e absentă în chestiunea veşniciei lui Dumnezeu. Maria e purtătoarea”, de parcă – să mă ierte Domnul că dezvolt blasfemia, dar cred că nu se poate face curăţenie dacă nu depistezi murdăria – Maica Domnului şi-a asumat, conform a ceea ce înseamnă expresia „mamă purtătore”, „o maternitate de substituţie în baza unui contract sau înţelegeri de gestaţie” (Wikipedia), ca mai apoi să încredinţeze pe pruncul Iisus unei alte „mame”, când, de fapt, Maica Domnului, este un model desăvârşit de maternitate atât pentru creştinii ortodocşi, cât şi pentru creştinii catolici. Sunt convins că niciun „creştin catolic practicant” nu s-ar simţi corect şi elegant reprezentat de această abordare jignitoare a  dlui Iulian Bulai.
• Iisus are „un tată care acceptă paternitatea fără să fi contribuit la ea”, de parcă adopţia (fie spirituală, fie legală) ar fi un delict şi o mare „ciudăţenie”, de vreme ce niciunul din părinţi nu „contribuie” la „paternitatea” sau „maternitatea” pruncului adoptat. Această opinie nu este vrednică de secolul al XXI-lea. Mai mult nu îndrăznesc să comentez. 

Drept concluzie, la tot ceea ce am spus, aş cita tot din Papa Benedict al XVI-lea, care subliniază faptul că Dumnezeu, în calitate de Creator al tuturor legilor din univers şi ale fiinţei umane, are putere să acţioneze asupra unor date naturale, tocmai pentru că este omnipotent: „Dacă Dumnzeu nu are putere şi asupra materiei, atunci El nu este Dumnezeu. Dar El are această putere şi, prin zămislirea şi învierea lui Isus Cristos, a inaugurat o altă creaţie. Astfel, Creator fiind, este şi Răscumpărătorul nostru. De aceea, zămislirea şi naşterea lui Isus din Fecioara Maria constituie un element fundamental al credinţei noastre şi un semn luminos de speranţă” (Benedict al XVI-lea, Isus din Nazaret. Copilăria, p. 75).

In final, îi recomand, cu toată căldura,  dlui Iulian Bulai să facă lectio divina din cărţile Papei Emerit Benedict al XVI-lea.