Era digitală şi impostura virală

“Viral”: iată noul concept în care adună întreaga vitalitate a erei digitale. Cu un singur click, cu o singură apăsare, postările de pe reţelele sociale devin întruchiparea adevărului revelat la care se închină această nouă umanitate condiţionată pavlovian. “ A fi /a deveni viral” indică însăşi consacrarea vocaţiei de îndrumător şi de învăţător, căci orice influencer care se respectă are ca supremă ambiţie educaţia prin impunerea gândirii unice. Condiţia virală este, în acelaşi timp, o condiţie a efemerităţii. Posteritatea şi viitorul nu mai există în acest univers reglat de like-uri. Tot ceea ce durează este prezentul etern, ce şterge urmele trecutului, ca şi cum acesta nu ar fi existat.

Era digitală este o vârstă virală, una care acordă imposturii agresive şi cu pretenţii mesianice ocazia de a contamina spiritele. Noii predicatori din era digitală posedă instrumentele adecvate unui timp din care spiritul critic a dispărut. Ei sunt guralivi, atoateştiutori, încrezători în progres, deţinători ai soluţiilor care nu pot fi puse sub semnul întrebării. Ei furnizează,cu generozitate, certitudinile pe care indivizii atomizaţi şi decerebraţi le caută, ca pe un liman al salvării.

Impostura este, acum, una virală. Circulaţia ideilor, simplificate spre a fi digerate fără probleme de intelectul leneş, este formidabilă. Postarea devine, în acest univers al imediatului, un concentrat de cunoaştere. Artele şi reflecţia, luciditatea şi răbdarea sunt inutile şi dăunătoare. Influencerul este un om universal, ce uimeşte prin facilitate şi siguranţă de sine. De la pandemie la filosofie, de la vaccin la constituţie, impostorul oferă puncte de vedere ce sunt validate, entuziast, de urmăritorii lui. Impostorul viral îşi cultivă propria sa biserică digitală, căci el este preotul unui cult care se opune cu ferocitate religiei. Altarul de la care predică este telefonul mobil. Ubicuu, impostorul digital trăieşte în priză directă. Pagina sa este o succesiune de postări pasionate. Vehemenţa a alungat argumentele. Credinţa în viitorul luminos hrăneşte nerăbdarea revoluţionară. Impostorul digital se vede ca pe avangarda unei noi umanităţi. Menirea lui este de a motiva şi de a întreţine entuziasmul. O zi in care nu a postat este o zi pierdută pentru cauza nobilă a eliberării omului din cătuşele încremenirii.

“Viral”: impostura digitală este reţeta fanatismului însuşi. Înregimentarea este regula de la care nu te mai poţi abate decât cu riscul de a fi catalogat ca eretic şi reacţionar. Singurătatea gândirii şi conversaţia cu tradiţia sunt suspecte în forfota gregară pe care o preferă contemporanii noştri. Dincolo de ecranele tactile nu se mai află nimic. Prezentul etern în care sunt închişi este întruchiparea autismului lor. Dorinţa de a converti, de a îndoctrina, de a nivela, iată programul lor de acţiune. Impostura virală este noul chip al revoluţiei culturale. Lozincile au inlocuit cuvintele. Vocea este acoperită de zumzet. Liberul- arbitru este abolit de colectivitatea entuziastă. O altă mândră lume nouă este pe cale să triumfe.