„Omul nu mai trăieşte într-un univers pur fizic, ci trăieşte într-un univers simbolic. Limbajul, mitul, arta şi religia sunt părţi ale acestui univers. Ele sunt firele diferite care ţes reţeaua simbolică, ţesătura încâlcită a experienţei umane. […]. Omul nu mai înfruntă realitatea în mod nemijlocit, el nu o poate vedea, cum se spune, faţa în faţă. Realitatea fizică pare să se retragă în măsura în care avansează activitatea simbolică a omului. În loc să aibă de a face cu lucrurile înseşi, omul conversează, într-un sens, în mod constant cu sine însuşi. El s-a închis în aşa fel în forme limgvistice, imagini artistice, simboluri mitice sau rituri religioase încât el nu mai poate vedea sau cunoaşte nimic decât prin intermediul acestui mediu artificial. Situaţia lui este aceeaşi în sfera teoretică şi în cea practică. Chiar şi aici, omul nu trăieşte într-o lume de fapte brute, sau confiorm nevoilor şi dorinţelor lui imediate. El trăieşte mai curând în mijlocul unor emoţii imaginare, în speranţe şi temeri, în iluzii şi deziluzii, în fanteziile şi visurile sale.”
„Omul este înclinat mereu să privească micul cerc în care trăiește ca pe centrul lumii, iar viața sa particulară, privată, să o vadă meru ca fiind modelul universului. Dar el trebuie să abandoneze această pretenție arogantă, acest mod provincial mărginit de a gândi și judeca. ”
„Nicio epocă anterioară nu a fost vreodată într-o poziție atât de favorabilă cu privire la sursele de cunoaștere a naturii umane. Psihologia, etnologia, antropologia și istoria au acumulat un corpus de fapte uimitor de bogat, aflat în continuă creștere. Instrumentele noastre tehnice de observare și experimentare au fost îmbunătățite extraordinar, iar analizele noastre au deenit tot mai fine și mai pătrunzătoare. Ni se pare, cu toate acestea, că nu s-a găsit o metodă pentru stăpânirea și organizarea acestui material.
Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei. Dacă nu reușim să găsim un fir al Ariadnei care să ne conducă în afara acestui labirint, nu putem avea nicio înțelegere adevărată a caracterului general al culturii umane; vom rămâne pierduți într-o masă de date separate și fărîmițate cărora pare să le lipsească orice unitate conceptuală.”
Ernst Cassirer, Eseu despre om: o introducere în filosofia culturii umane, traducere de Constantin Cosman, Editura Humanitas, 1994.