Este formidabil dar cand te gandesti ca este scris in Germania anilor 1937-38, restul este tacere:
“…Asa sunt beciurile deasupra carora se inalta mandrele castele ale tiraniei…: vagauni imputite, ingrozitoare, iar in ele o stransura osandita pe veci, care se defata vazand cum sunt pangarite demnitatea omeneasca si libertatea omeneasca. Atunci muzele tac si adevarul incepe sa palpaie gata sa se stinga, ca un felinar pe vreme de furtuna.
Atunci ii vezi pe cei slabi sovaind, cand primele neguri abia au inceput sa se lase si chiar ceata razboinicilor incepe sa dea inapoi, cand vede viermii urcandu-se din vagauni pe bastioane.
Asa se face ca pe lumea asta curajul razboinic se manifesta abia in a doua confruntare; si numai cei mai eminenti dintre cei ce traiesc laolalta cu noi patrund pana in salasul spaimei. Ei singuri stiu ca aceste imagini traiesc doar in inima noastra, si pasesc prin ele ca prin niste oglindiri aflate in drum, ca sa patrunda prin mandrele porti ale biruintei. Pe ei vermina ii inalta, dandu-le splendoare in realitatea lor.”