Esenta totalitarismului: Mnemofobie, axiofobie, intelofobie

Autoritarismul este un regim politic traditional in sensul ca nu-si propune scopuri de transformare radicala a societati si conditiei umane. Teroarea politieneasca este instrumentata pentru intimidarea si prigonirea opozitiei reale, nu a celei imaginare. Totalitarismul este ceva intr-adevar nou in istoria ideilor si institutiilor politice: isi intinde tentaculele dominatoare asupra a tot ce defineste umanul, de la corpul politic si social la cel biologic. Este ceea ce-au examinat in scrierile lor ganditori precum Hannah Arendt, Cornelius Castoriadis, Claude Lefort, Agnes Heller si Ferenc Feher, Jeanne Hersch, Monica Lovinescu, N. Steinhardt, Eric Voegelin. Este concluzia lui Leszek Kolakowski din finalul marii sale trilogii despre aventura intelectuala a marxismului. Regimul incheiat in decembrie 1989 a fost unul mnemofobic, axiofobic si intelofobic. Memoria, valorile si spiritul insusi s-au aflat sub atac. Vedem aceste fobii prelungite in meantul pesedist.

Cat priveste putinismul, este o noua incarnare a ceea ce Umberto Eco a numit fascismul primordial: militarism, machism, salvationism, expansionism, cultul fortei si al disciplinei, al comunitatii organice, al radacinilor pretins pure si al pamantului ancestral. Pe scurt, Blut und Boden redux. Dar nu doar fascism, ci si bolsevism, cu ale sale inclinatii ultra-centraliste, sectare, intolerante si mesianice. In fazele lor radicale, regimurile comuniste au fost sisteme genocidare, similare celui nazist.  Nu kadarismul din anii 70, ci rakosismul de la inceputul anilor 50. Ori perioada de maxima intensitate terorista a dictaturii comuniste din Romania (Canalul, lagarele, reeducarea, deportarile, munca fortata).  Suntem pentru aplicarea termenului de genocid pentru crimele in masa sistematic organizate de regimurile de tip leninist, mai degraba decat conceptele de sociocid, politicid ori democid.  Care sunt valabile, insa mai greu accesibile unor cititori care nu urmaresc constant literatura academica.