Ce zicea Eugen Ionescu in perioada premergatoare razboiului:
“Atunci comunismul a putut striga: relele lumii sunt patria, viata interioara, religia, spiritul, democratia. Nazismul, la fel, a strigat: relele lumii sunt libertatea interioara, iubirea universala de oameni, mila, religia crestina, democratia…. Trebuie observat cum din ce in ce se preconizeaza opozitia intre democratie si lumea nazist-comunista… Iata cum opozitia va lua acum in alt sens: communism si fascism la un loc, sau colectivism si statul totalitar, impotriva unui nou umanism. Aceasta va fi adevarata lupta, adevaratul nume al adversarilor”.
Si asa a fost. Ce nu a putut anticipa Ionesco -in ciuda luciditatii sale rare la acea vreme, cand pentru majoritatea intelectualilor de bine democratia era considerata un fel de antecamera a comunismului- a fost acest fenomen bizar caruia ii suntem martori si care reprezinta noua lupta si noul pericol caruia generatiile noastre sunt chemate sa ii raspunda. Anume:
Nu isi putea imagina cum chiar din pantecele democratiei si umanismului se poate ridica in mod insidios, treptat, penetrand pe nesimtite mintile si institutiile oamenilor liberi, un nou mostru, un avatar, o monstruozitate fara nume si forma bine definite, un mutant a carui subtilitate si perversiune sofisticata -potentata acum de noi tehnologii si metode de propaganda- depaseste in multiple feluri vechile si de acum primitivele forme comuniste si naziste de a striga: “Relele lumii sunt patria, viata interioara, spiritul, libertatea interioara, iubirea universala de oameni, mila, religia, crestinismul, democratia….”
O noua forma, mai puternica si periculoasa de Rinocerita? Da. Dar Rinocerii au invatat acum sa vorbeasca si sa se miste cu aparenta gratie si inselatoare si perversa inocenta, sub acoperirea umanismului si invocand politic -in mod corect- principiile democratiei si libertatii…